fbpx

Da fetelor. Multumesc Andreea ca mi-ai amintit. Pentru tine un an, pentru mine doi. Si ce ani… Imi amintesc …

Mi-am dorit de mica sa intru aici. Era visul meu. Ani de zile am asteptat si am lasat viata sa treaca pe langa mine ca sa ajung la momentul acela … admiterea la FJSC. Am dat la Litere si la SNSPA inainte. Oribile examene. Oricum nu imi doream sa intru acolo.

De cand m-am inscris pana am intrat a fost perioada cu cele mai multe emotii din viata mea. Mi-au fost alaturi prieteni dragi dar cel mai mult Alina. Saraca de ea. Vorbeam ca o titirez, umblam la fel … o tineam in priza mereu. Sa ma laud ca nu facusem nici o pregatire si nici o compunere, nimic? Nu e o lauda. Poate imi folosea mai mult dar … de cate ori incercam sa scriu ceva nu iesea nimic. Si am spus clar: daca atunci nu iesei, nu o sa iasa niciodata.

Examenul oral: imbracata la costum, cu Alina langa mine, eram atenta la tot ce se vorbea in jur, analizam cuvintele celor care iesisera deja, imi dadeam cu parerea, ma imprietenisem cu lumea pe acolo…. Cea mai agitata fiinta cred:) M-au strigat … Am intrat, m-am asezat pe scaun in fata usii, tremuram … Am intrat in sala de examen. Erau acolo domnul profesor Marian Petcu (inca de atunci mi-a placut), doamna profesoara Romina Surugiu si doamna Luminita Rosca (cred).  Asta e. Am scris cat aveam de scris, am povestit plina de emotii, m-am contrazis putin cu doamna Surugiu… Am luat 6:30. Cea mai mica nota mi-a dat doamna Surugiu. Dar in acesti doi ani care au trecut de atunci am invatat sa scriu altfel si am primit note mari la materiile dansei. Am scapat deci de oral dar cu o nota mica … Emotiile cresteau:)

La scris am fost in largul meu. Am vorbit cu toata lumea, Alina era pe afara pregatita sa ma ia pe biliard (nebuna fiinta). Mi-a stat inima cand am citit subiectele. Un sat dupa furtuna (am scris despre o furtuna de gheata pe care o vazusem cu o zi inainte la Discovery), un rol de calaret care duce la …. (a ajuns in spital dupa ce a salvat-o de la moarte pe fata unui mare actor) si inca ceva…. Am scris din plin. Si mai bine si mai rau. Am iesit, am mers la biliard si … am asteptat.

Cand s-au afisat notele eram langa calculator cu prietenii pe mess si la telefon. Cine vedea primul trebuia sa anunte. Am aflat ca eram printre primii la id. Am plans. Mult. Alina era fericita pentru ca asa puteam sa traiesc, sa muncesc…Ea asa si-ar fi dorit. Dar eu simteam sa pierd enorm asa. Am decis sa raman la ID insa si anul urmator sa dau examen iar.

Am inceput sa ma prezint la zi la cursuri seminarii etc asteptand primul tutorat. Si am primit intr-o zi un telefon. Doamna secretara ma intreba daca vreau la zi! Daca vreau ????????? Se retrasesera multi din fata mea, unii nu vroiau la zi si … au ajuns la mine! Am urlat de fericire!!!! A fost cea mai frumoasa zi din viata mea! Am intrat la grupa de franceza si acolo am ramas 2 ani fericiti. In anul 2 am intrat la buget si anul acesta sper sa iau si bursa de studiu si sa intru la sectia de “relatii publice”.

Nu am sa va povestesc acum ce parere am despre facultate. Las pentru alt post.

Candidati! Originalitate, creativitate, corectitudine gramaticala, curaj, incredere, personalitate puternica … Multa multa incredere in fortele proprii! Si multa dorinta. Trebuie sa va doriti cu adevarat!

La multi ani mie si tuturor colegilor mei!

Poate vrei să citești

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.