fbpx

Am dat drumul celui de-al treilea proiect editorial pe blogul meu, așteptat de mai mult de 1 an. Vreau să vă prezint fotografi dragi mie, care m-au impresionat prin munca, dar, mai ales prin personalitatea lor. Pornind de la ideea că voi nu cunoașteți toți fotografii pe care îi cunosc eu și ei merită promovați mai mult, vă prezint proiectul #FotografOM. Veți găsi aici un interviu pe săptămână, în fiecare miercuri, iar structura o să fie mereu aceeași.

bogdan zop

Bogdan Zop este un fotograf prieten drag de ani de zile. Nu mai știu de când. Ce îl diferențiază de ceilalți e faptul că râde mereu, zâmbește nonstop, e 100% din timp cu aparatul la ochi, nu prea zice NU nimănui și muncește 24 din 24. Nu înțeleg când doarme, are timp de prieteni și de iubită, dar iată că poate. Îi puteți admira munca aici.

Bună. Eu știu cine ești. Iar cititorii au aflat din descrierea de mai sus. Dar, tu știi cine ești? Ai aflat până la vârsta asta sau încă mai cauți răspunsul?

Bună. Măcar din punct de vedere profesional am cam aflat, sau cel puțin așa cred, sunt cu siguranță fotograf și de ceva vreme am fost foarte surprins să aflu că am stofă de lector, ajungând trainerul de foto de la Atelierele Ilbah. Acest pas m-a facut să apreciez si mai mult fotografia și arta de a împărtăși informațiile pe care le dețin și arta pe care o iubesc.

Ca și om, bineînțeles ca fiecare, un caracter în dezvoltare, vreau să cred că azi sunt un om mai bun ca ieri și mâine voi fi mai bun ca azi (nu îmi iese întotdeauna 😛 )

Fotografie sau poză? Care e diferența? Sau nu există?

Pentru mulți, există. Se zice că fotografia este poza scoasă din banal, este artă, este emoție. Acum sunt sigur că fiecare dintre noi, din dorința de a ne exprima mai ușor le zicem inclusiv fotografiilor poze. La mine, de exemplu, pe toate HDD-urile mele externe și peste tot, folderul cu fotografii se numește “POZE”.

Dar dacă ne gândim la ce este fotografia la bază, “imortalizarea unui moment într-o stare, să zicem teoretic, veșnică”, că e o banală fotografie cu scopul amintirii momentului sau este ceva gândit și prospectat și muncit, nu cred că ar trebui să fie o diferență de termen între ele.

Care a fost cel mai greu moment din cariera ta de până acum?

Cel mai greu moment? Să zic gata, de azi fac această meserie, ce o fi o fi. E greu în societatea noastră sa te lași așa ușor oarecum la voia întâmplării, în voia pasiunii și optimismului că va fi bine. Și da, a fost greu, dar a meritat efortul și când am tras linie am zis “ce prost am fost că nu mi-am făcut curaj mai devreme”.

Amintiri fotografice și super haioase ai? O poveste nespusă până acum și care te face să zâmbești mereu?

Acum gândindu-mă la una, este haioasă, atunci aproape am făcut pe mine: eram la un eveniment de familie (nuntă/botez – nu mai țin minte exact) și din dorința asta de a face ceva frumos, m-am dus eu cu un wide să fac o fotografie unui tort de deasupra, care nu era tocmai mic. Și întinzându-mă așa să ridic aparatul deasupra lui, cu tocurile de obiective de pe curea am început să împing masa și tortul, fiind înalt, a început să se clatine ușor. M-au trecut toate transpirațiile, toate emoțiile, numai gânduri că ajung la știri, viral pe net etc etc etc. Acu … e amuzant, atunci… nu prea.

Sunt fotograf începător. Sau pozar, cum li se mai spune. Și vreau să îmi aleg un domeniu (nuntă, eveniment, peisaj etc). Cum fac?

Cu siguranță fiecare dintre noi avem o înclinație spre ceva anume, o simțim. Bineînțeles e bine ca experimentalist, să le încerci pe toate să observi ce îți aduce cea mai mare satisfacție, ce îți crește adrenalina și ce te face la sfârșitul unui maraton, să rămâi cu zâmbetul pe buze.

La mine a fost oarecum simplu. Venind din fotografia de acțiune, de sport extrem, îmi plăcea enorm să imortalizez momente. Iar în fotografia de acțiune totul e pe bune și acei sportivi sunt tot timpul pe muchie și nu prea îți permiți să zici “știi, mai fă o dată trickul că n-am focalizat sau am ratat nu știu ce”. Și cumva de aici am ajuns în fotografia de eveniment, unde acest lucru este prioritar, să surprinzi ce se întâmplă, emoții pure și neregizate, momente de neuitat.

Cum te promovai înainte de social media? Cum ajungeai la clienți și la fanii tăi?

La noi, și înainte de Social Media, și culmea – cel puțin la mine – și acum, promovarea cea mai bună a fost prin recomandări. Atâta timp cât clienții mei au fost mulțumiți aceștia tot timpul au făcut recomandări. Da, acum este mult mai ușor, dacă ești bun, faci o pagină, o promovezi și ai acces la o plajă mult mai mare de potențiali clienți.

Înainte cumva depindeai de aria de cunoștințe din jurul clienților actuali. Erau și soluții în web cum sunt și acum, dar bineînțeles foarte scumpe, de exemplu să te promovezi în Google și să ajungi printre primii acolo.

Ăsta a fost un interviu ciudat, altfel. Știu asta. Dar măcar ți-a plăcut? Sau preferai întrebările clasice?

Ciudat? De ce ciudat, e în stilul cum te știm și a fost o mare plăcere. Știi că apreciez tot ce faci și că ești un super om și super blogger 😉

Mulțumesc pentru că ești #FotografOM. Așa să rămâi 🙂

Mulțumesc și eu pentru ocazie, mă simt onorat!

……………………………….

Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi interviul cu Bogdan și aștept, cu drag, feedback în comentarii. Până săptămâna următoare, vă doresc să fiți oameni!

P.S. Descoperă și interviurile cu Gheorghiță RafailăVlad Ilaș,  Dan DinuRaluca Antuca, Călin Stan, Daniel Chindea, Andreea BordeanuOvidiu Ștefeligă, Luiza Boldeanu, Toma Bonciu, Alin Popescu, Alex Damian, Costin Fetic, Dan Mihai Bălănescu, Monica Lazăr, Galia Dan, Oliver Merce și Marian Cristea.

Poate vrei să citești

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.