fbpx

Sa zicem ca e sambata seara, te gandesti sa iesi afara la o plimbare si apoi un mic shopping si apoi sa te reintorci la un film bun (“Doctorul Moarte”, great one!”).

geam-spart-cu-mana

Pe drum, incep deja discutiile referitoare la “Unde mergem?”, “Cu masina sau pe jos”, “Nu mai am chef”, “Hai acolo!” etc. Pana cand ajungeti la masina si vezi geamul spart. E crapat in mii de bucatele si in partea de jos, spre oglinda, e o gaura mare de tot cat sa intre o mana de om. O multime de cioburi pe jos, in si pe langa masina, si … nimic  furat!

Primul instinct? Verifici daca totul e la locul lui. Da. Nu te atingi de nimic, nu pui mana pe nimic, suni la politie. Dupa o mie de intrebari in care ajungi sa ii povestesti politistului si ce ai mancat de dimineata, te pune sa astepti un echipaj de la sectia de politie de langa. In 10 minute te suna ca nu exista niciun echipaj liber (chiar daca tocmai trecuse o masina pe langa tine, plimbandu-se) si te roaga sa vii tu la sectie cu masina.

Sa zicem, pornesti incolo cu avariile puse, incerci sa lasi cat mai putine cioburi pe drum, ajungi la politie si stai. Cam 3-4 ore. Au un caz inainte de care se ocupa, se schimba tura si trebuie sa iti spuna povestile cu tinerii care au rupt toate oglinzile de la masinile de pe bulevard acum un an de zile, despre rotile pe care politistul si le gaseste mereu taiate si despre “Nu avem ce sa facem. Si cu camere, cum sa ii recunoastem? Ca numai in filme vedem recunoastere faciala”.

Pleci cu o foaie de constatare si te duci sa iti inlocuiesti geamul. Schimbi locul de parcare si speri sa nu mai dai de un alt nebun prea curand!

Poate vrei să citești

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.