fbpx

Astăzi dau drumul celui de-al treilea proiect editorial pe blogul meu, așteptat de mai mult de 1 an. Vreau să vă prezint fotografi dragi mie, care m-au impresionat prin munca, dar, mai ales prin personalitatea lor. Pornind de la ideea că voi nu cunoașteți toți fotografii pe care îi cunosc eu și ei merită promovați mai mult, vă prezint proiectul #FotografOM. Veți găsi aici un interviu pe săptămână, în fiecare miercuri, iar structura o să fie mereu aceeași.

gheorghita rafaila

I se spune Rafi. Eu l-am cunoscut la F64, dar el face fotografie de nuntă, botez și familie de 13 ani. Până de curând nu a vrut să se promoveze și mai toate conturile erau private, ascunse, greu de găsit. Ceva l-a făcut să schimbe macazul, așa că m-am gândit că e momentul să îi descoperiți și voi. Îi puteți admira munca pe site-ul lui.

Bună. Eu știu cine ești. Iar cititorii au aflat din descrierea de mai sus. Dar, tu știi cine ești? Ai aflat până la vârsta asta sau încă mai cauți răspunsul?

Am aflat cine sunt la 34 de ani, dar nu am aflat cine voi fi la 40 sau 50. Peste 10 ani voi avea o alta percepție despre vârsta lui 34. Anii sunt doar niște cifre 🙂

La 34 de ani mă simt foarte bine în pielea mea, sunt mulțumit cu ce am realizat până acum, și am dorinte și planuri mai mari în continuare, în toate planurile. Nu mă preocupă prea mult aflarea unui răspuns pentru că pierd esențialul – și anume să trăiesc acum, în prezent, împreună cu soția mea, familia, prietenii mei. Asta este cel mai important lucru. Simt eu 🙂

Fotografie sau poză? Care e diferența? Sau nu există?

Fotografie ȘI poza! Nimic nu e greșit, nici o variantă, coexistă ambele. Sau e doar o chestie de traducere și cum a fost transmisă în popor. Depinde și cine le privește și cine le păstrează. Suntem oameni, nu roboți, și avem păreri diferite. Este normal, nu mă supăr că cineva ar avea o altă percepție decât a mea. Ca și la mâncare 🙂 sau filme.

Care a fost cel mai greu moment din cariera ta de până acum?

Când a trebuit să renunț la cariera de fotograf pentru a-mi realiza viața de familie. Mi-a fost foarte greu să renunț la evenimente, la weekend-urile plecat de acasă, la plăcerea de a edita, de a concepe pictoriale de nuntă. Evident că nu-mi pare rău, fiecare vârsta are plusurile și minusurile ei, important este că decizia a fost a mea și acestea sunt cele mai importante, nu cele impuse de alte persoane. 

Amintiri fotografice și super haioase ai? O poveste nespusă până acum și care te face să zâmbești mereu?

Da, e imposibil să fii în zona aceasta de activitate și să nu se fi întâmplat ceva haios.

Una ar fi ca în timpul unei nunți, schimbând cardurile din aparat într-o zonă nu foarte sigură, a trecut o domnișoară pe lângă mine, m-a lovit, am scăpat cardul jos, un Compact Flash, și tot atunci domnișoara a călcat pe el cu tocul, lăsând urme fizice evidente pe el 🙂 Și mi-a stat inima, pentru că pe el erau fotografiile din Biserică. Iar tot atunci, nu-mi permiteam să am o cameră foto care să salveze pe două carduri, cu funcție de back-up. La o lună de la întâmplare, ghici, am făcut pe dracu în patru și am upgradat camera 🙂

Știu că te întreabă toți asta. Dar altă treabă nu ai decât să faci fotografii? Ce meserie e asta? Se câștigă și bani? Sau merge cu “vreau o poză, ofer tag pe Instagram”?

Este o meserie, da. Dar nu o privesc așa. O privesc din perspectiva că realizez ceva memorabil pentru alți oameni, am o responsabilitate în viața lor, într-un moment al lor de fericire. Banii se fac ușor sau greu, dar se duc foarte repede. Pe orice “nimic”, de la câteva sute de lei până la zeci de mii de lei, în această industrie a fotografiei.

Sunt fotograf începător. Sau pozar, cum li se mai spune. Și vreau să îmi aleg un domeniu (nuntă, eveniment, peisaj etc). Cum fac?

Aș recomanda ce am făcut și eu, dar știu că este greu, unii nu au răbdare și vor să facă bani “repede și ușor”. Eu am stat vreo doi ani pur și simplu ca asistent al unui prieten videograf, îl ajutam la diverse. Important era că plecam cu el la nuntă de la 9-10 dimineața și ne întorceam la 4-5 dimineața a doua zi. Eram activ toată ziua cu el, vedeam și învățam ce trebuie să fac.

Cum te promovai înainte de social media? Cum ajungeai la clienți și la fanii tăi?

Da, back în 2007-2008 nu era Social Media, nici site nu aveam, nu dădeam importanță, nu vroiam să fiu un super mega fotograf căutat de foarte multă lume, să fiu în situația să refuz clienții :))

Clienții mei erau prietenii prietenilor, prietenii cărora le-am fotografiat nunta sau care m-au recomandat. Așa ajungeau la mine, prin recomandarea cuiva care m-a văzut cum lucrez, ce fotografii predau etc. Asta e cea mai bună reclamă si cea mai ieftină 🙂

Ăsta a fost un interviu ciudat, altfel. Știu asta. Dar măcar ți-a plăcut? Sau preferai întrebările clasice?

Da, sunt întrebări puse din suflet, despre experiența “a fi cu picioarele pe pământ” și nu întrebări sefeiste 🙂

Mulțumesc pentru că ești #FotografOM. Așa să rămâi 🙂

Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi interviul cu Gheorghiță Rafailă și aștept, cu drag, feedback în comentarii. Pentru mine sau Rafi. Până săptămâna următoare, vă doresc să fiți oameni!

Poate vrei să citești

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.