Nu o sa imi fac prieteni cu articolul asta. Nici nu intentionez. Si am scris ca e mesaj pentru noi pentru ca uneori si eu fac greseala despre care vreau sa va vorbesc astazi. Nu e ca si cum eu sunt perfecta si restul nu.
Primim o multime de invitatii la evenimente. Unii cateva pe zi, altii cateva pe saptamana. Depinde de cat te cunosc agentiile si clientii, de cand esti blogger, cat de sociabil esti, ce trafic ai, ce comunitate ai strans in jurul tau etc. Normal ca nu le putem onora pe toate si nici nu e bine sa o facem. Le triem in functie de timpul disponibil, interesul nostru si al cititorilor pentru subiect, prietenia cu organizatorul etc.
Sa spunem ca primesti o invitatie la un eveniment. Nu este una pe mail, simpla. Vine un curier, iti face un cadou simbolic foarte dragut si iti da si invitatia. Multumesti, esti placut surprins de cadou, pui o poza pe Facebook, multumesti si feliciti organizatorul si dai mail. Accepti sau nu invitatia. Sa spunem ca iti confirmi prezenta, primesti mail cu multumiri si eventual mai multe detalii si esti asteptat la eveniment.
In ziua respectiva, cu 10 minute inainte, la locatie sunt 5 oameni. Se face ora, sunt cam 15. Incepe evenimentul, mai trec 10 minute, mai apar cativa. In total, intr-o sala de 100 de oameni poate sunt prezenti maxim 20. Cu toate ca numarul de confirmari si de laude pe Facebook era mai mult decat dublu. Oamenii se intreaba ce se intampla, invitatii sunt mirati, organizatorul este putin trist si, cand e intrebat, spune doar “Nu stiu ce s-a intamplat, mi-au confirmat ca vin”.
Si acum te intreb pe tine: cum sa faci asa ceva? Sa confirmi prezenta la un eveniment si sa nu anunti ca nu mergi? Si m-am inclus si pe mine pentru ca mi s-a intamplat la viata mea sa fac asta, regret amarnic, dar mereu am dat mail apoi sa imi cer scuze. Si sper sa nu se mai intample niciodata sa nu anunt ca nu ajung.
Dar cum se poate simti acel organizator si care este impresia lasata lui, presei prezente si participantilor? Ca doar cel care te-a chemat stie ca i-ai confirmat si l-ai lasat balta dupa ce l-ai laudat pentru campanie si invitatia haioasa. Restul stiu doar ca a fost un eveniment cu 20 de persoane.
Mesaj catre noi, bloggerii! Anunta intotdeauna cand nu mai ajungi la un eveniment! E o forma minima de respect!
:))) cosmarul PR-istilor de pretutindeni (I know cause I was one). Dar in categoria asta ii poti include linistita si pe jurnalisti si cam orice tip de invitat (autoritati, VIPs, corporate, etc.). Nu stiu cum e pe la altii dar ceva imi spune ca nu e numai o meteahna romaneasca, it’s just human nature.
pai pe ala care zice ca vine si apoi renunta si nici nu anunta, il treci pe lista neagra, eventual mai anunti si la colegii de breasla piarista ca omul e neserios.
Ce oameni lipsiti de respect!Mi-e rusine,mie.
Sunt cu totul de acord, deoarece si in domeniul in care activez ma lovesc de tot felul de evenimente care trebuie organizate. Cel mai dezamagita sunt de presa. Jurnalistii vin, stau 5 minute, de obicei pana infuleca ceva, apoi… tacere. Nici macar un cuvant, un mini-articol despre evenimentul la care au fost invitati.
Eu cred ca zilele acestora sunt numarate. E o chestie de timp pana se prinde lumea si nu ii mai invita…
@Lexa,
inainte sa arunci cu rahat in presa, te-ai gandit ca poate minunatele evenimente la care mass-media ajunge sunt atat de prost organizate incat nici macar un mini-articol nu se poate produce?
Am fost la suficient de multe evenimente incat sa pot spune ca in 60 la suta din cazuri, detaliile din invitatie nu se regasesc si in evenimentul in sine.
@Sabina,
ai dreptate! e ca si cum ai confirma invitatia la o nunta… insa nu mai ajungi la ea niciodata.
De fapt cred ca e un sindrom: sindromul VIP. De intarziat nu mai zic: ce VIP esti tu daca vii la timp. Ori, DOamne-fereste, INAINTE! Las’ sa te astepte, ca asa e frumos.
O situație penibilă și regretabilă. Da și eu am făcut și nu-s mândră de asta, dar lucrez la mine!!!
Ce-i de făcut? De mers înainte. Organizatorii să țină evenimentul ca pentru 100 de oameni, să nu pară afectați, să trimită mail celor care și-au anunțat prezența și nu au ajuns. În email să-și exprime regretul că nu au fost prezenți + poze de la eveniment— măcar să scrie unii și „să se simtă” + să nu-i mai cheme!
De asemenea, înainte cu o zi de eveniment să se facă follow up.
Ipotetic…. :))
( Mesaj pentru Sabina: De câteva zile ți-am descoperit blogul și te felicit pentru felul în care iscălești 🙂 direct, simplu, la subiect, profi! Mai ai un cititor zilnic! )