Criț, Viscri, Mesendorf, Saschiz. O comună și 3 sate care parcă poartă nume desprinse din “Game of Thrones”. Și nici după ce le-am vizitat nu am scăpat de comparația asta.
Ne-am trezit la o oră indecentă pentru weekend și ne-am pregătit sufletește pentru un drum de 5 ore cu microbozul spre satele sașilor. Mi-am dorit să merg în această zonă încă din 2012 când Michael Schmidt, președintele Automobile Bavaria și al Fundației Michael Schmidt, și Peter Maffay, fondatorul Fundației Tabaluga, au inițiat proiectul “Săptămâna Haferland″, un festival menit să promoveze cultura și tradițiile săsești. Intenția lor este însă de a promova atât cultura săsească, cât și turismul în zona cuprinsă între Rupea și Sighișoara, denumită “Țara Ovăzului”. De atunci, în fiecare an, festivalul atrage peste 1500 de turiști români sau străini atrași de povești.
Pentru mine nu a fost doar 2 zile de vizitat locuri de poveste sau de aflat istorii neștiute sau de ascultat oameni frumoși. A fost, mai degrabă, o călătorie într-un univers desprins din poveștile bunicilor și o lecție de viață despre pasiunile care te fac să te întorci acasă, chiar și la 94 de ani. În comunitatea sașilor din Transilvania, acolo unde uiți de claxoane, gălăgie, aglomerație, războaie, politică, economie, tabloidele și altele. Aici doar trăiești ca pe vremuri și te bucuri de zâmbetul câinilor, de poveștile sașilor, de o plimbare cu căruța pe ulițele satelor, de cetățile pe care le descoperi alături de alte sute de persoane în fiecare zi și de liniștea pe care ți-o oferă peisajele.
Am stat la picnic împreună, am dansat valsul tradițonal săsesc, am vizitat cetatea Rupea, biserica fortificată Viscri (cea mai veche din România), Saschiz (unde am și luat masa la Fundația Adept Transilvania), am asistat la un concert de orgă susținut de Bruno Roth din Sighișoara la biserica din Criț, am intrat într-un atelier de olărit, am vizitat locul în care are loc anual Mesendorf Archery Challenge și am trecut pe lângă cea mai mare fermă de bivolițe din România.
Casa Kraus mi-a intrat la inimă nu doar pentru cum arată și pentru curățenie și autenticitate, dar mai ales pentru că păstrează istoria și poveștile sașilor și aproape toți cei care lucrează acolo zâmbesc mereu. La masă, la focul de tabără, la mic dejun, la cină, când fac curat în camere și când te întreabă despre București și viața de acolo. Se miră când le spui că îi invidiezi și ai vrea sa faceți schimb de case și refuză categoric. Normal, cine nu ar vrea să trăiască într-un ținut de poveste? E greu să își găsească de muncă, sunt din ce în ce mai puțini, comunitatea rromilor o depășește zilnic pe cea a românilor și a sașilor, dar viața e prea frumoasă ca să se plângă mereu, nu? Mai ales în fosta casă parohială!
Apoi, doamna Sofia Folberth a fost una dintre cele mai frumoase surprize din acest weekend. Are 94 de ani, trăiește în Germania și vine doar vara în Criț pentru a fi ghid turistic și pentru a promova istoria locului, strânsă timp de 40 de ani în sute de acte pe care le păstrează cu sfințenie.
Vorbește încet și apăsat, se bucură când primește întrebări și poveștește cu căldură despre locurile care sunt “acasă” pentru ea. E punctuală pentru că pe vremea ei dacă întârziai peste 7 minute erau taxat cu un crețar (=1 leu), e mulțumită că a scris istoria Crițului și a rezolvat ceva la sfârșitul vieții ei și le-a reamintilor sașilor de Heimat (acasă, rădăcină, unde îți este inima și locul).
A treia poveste care mi-a rămas la inimă pentru totdeauna este a lui Marinel Gyorfi de la atelierul de olărit din Saschiz. Am intrat peste el, gălăgioși, curioși și parcă prea grăbiți să aflăm și să descoperim tot. Ne-a liniștit complet și ne-a fascinat pe toți. Are 21 de ani, e mai matur și mai harnic decât noi, este îndrăgostit până peste cap de munca lui și zâmbește încontinuu. Chiar și când e întrebat unde sunt colegii lui și recunoaște că e singur și are de făcut o comandă pentru o nuntă, una pentru un restaurant, alta pentru o biserică și multe pentru turiștii care vor să îți cumpere amintiri de la el.
A studiat olăritul la un curs de 10 luni susținut în Anglia, adoră diminețile în care își bea cafeaua din cana făcută de el și e mândrește cu faptul că până acum i-au ieșit toate formele pe care le-a făcut. E unul dintre oamenii pe care trebuie să îi căutați când vizitați Saschiz-ul. Sau măcar să îi dați o comandă prin Fundația Acept Transilvania.
Cea de-a patra ediție a Săptămânii Haferland va avea loc în perioada 10 – 15 august 2016 și va include localitățile Fișer, Rupea, Viscri, Saschiz, Roadeș, Criț, Cloașterf și Meșendorf. Puteți vedea aici programul complet al festivalului. Sașii vă așteaptă acasă!