fbpx

Imi e mintea la prieteni, la oamenii dragi, la cei pe care nu vreau sa ii uit.

20069-True-Friends

Pentru ca ne lasam prea des luati de vant. Suntem atat de ocupati mereu, atat de stresati. Munca – drum – casa – treburi casnice – somn si iar. Cand sa te mai vezi cu atatia prieteni, cand sa iti amintesti ca e ziua ei, cand sa raspunzi la toate mesajele si sa te vezi cu toti? Cand?

Oricand. Uneori un telefon la 12 noaptea, cand stii ca nu doarme, in care sa o intrebi pe ea, prietena ta din copilarie, ce face si sa ii spui ca te gandesti la ea, face minuni. Un emoticon dragut pe Facebook si un gand bun aduce un zambet celui cu care nu ai mai vorbit de luni de zile. Te intelege. Si el/ea e la fel. Nu apuca sa mai faca nimic. Si totusi stie ca esti acolo, ca te poate suna, ca o sa alergi spre el/ea cand are nevoie, ca o sa raspunzi la telefon la orice ora din zi si noapte. In general discutiile o sa arate, in mare, asa:

– Buna, ce mai faci?

– Uite super ocupata, pe la munca, ca intotdeauna.

– Da si eu la fel. Esti bine?

– Da, stii si tu, cum se poate. Mi-e dor de tine.

– Si mie. Cand ne vedem?

– Hai sa vorbim saptamana viitoare ca zilele astea e o nebunie.

– Bine. Ai grija de tine! 

Nici cand am avut licenta sau dizertatia, nici cand am fost foarte obosita sau foarte suparata nu am uitat de ei. Prietenii mei fara de care nu as fi fost aici. Asa ca, te rog, pune mana pe telefon. Da un sms, da un telefon de 2 minute in timp ce alergi de la o sedinta la alta, foloseste timpul petrecut in taxi sau in metrou pentru a vorbi cu cineva drag. Nu lasa lunile sa treaca. Prietenii adevarati te asteapta oricat, dar au nevoie sa stie ca nu i-ai uitat.

Sincer sa va spun, mi-a fost rusine de multe ori sa imi abordez o prietena. Trecuse prea mult timp. Nu am mai vorbit cu ea de 2 ani si acum ce sa ii spun? O sa creada ca vreau ceva de la ea. O sa imi spuna ce suparata e ca nu am mai vorbit. O sa imi reproseze ca am uitat-o. O sa ne certam. O sa ne dam seama ca nu mai suntem prietene si ca suntem in lumi diferite acum. Asa ca trec zilele si lunile si anii. Si situatia nu devine mai draguta deloc. Si la un moment dat ne vedem pe strada … si atunci nu mai scapi. Ori va imbratisati si va amintiti de tot, ori prietenia adevarata nu a existat niciodata.

Nu lasa timpul sa treaca. Nu stii niciodata cand e prea tarziu. Cand viata te va lovi si nu vei mai avea pe cine sa suni. Si nu uita ca un prieten se castiga greu, dar se pastreaza si mai greu!

Poate vrei să citești

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.