Uneori am impresia ca noi, astia care mai facem din cand in cand mici fapte bune, suntem o specie aparte. Niste ciudatenii. Sau cel putin asa m-au facut sa ma simt, pentru cateva minute, doua doamne ieri.
Am mers la magazinul ala care e la fiecare colt de strada. In pauza de masa, cautand ceva de mancare, altceva decat ce imi iau in fiecare zi. Nu mai aveam nicio idee, deci tot ardei cu branza am ajuns sa cumpar. La coada, 2 doamne in fata mea si o multime de oameni in spatele meu.
Prima era o femeie care lucreaza la Rebu. Mica, slabuta, dorind parca sa fuga cat mai repede la masa cu o paine, un suc si o bucata de branza. Cand sa plateasca, descopera ca nu are suficienti bani, ii lipsesc 6 lei. „Scoate-ti sucul, asta este, lasati mancarea”. A durat o fractiune de secunda sa ma ofer sa platesc eu sucul. Nu a inteles nimic vanzatorul, dar mi-a luat banii si a tacut. Doamna: „Sarut-mana, sa va dea Dumnezeu sanatate. Nu trebuia, era doar o mica placere. Beau trei zile din sucul asta. Multumesc!”
Trece batranica la rand. Ceva legume, o apa, paine si cam atata. Ne intreaba pe cei din spate cat costa inghetata Magnum. Ne uitam, aflam ca 7 lei, se uita in jos, da din cap, renunta, plateste ce avea si pleaca. O alta secunda a mai durat pana am luat o inghetata de acolo si am pus-o pe masa. Am achitat tot, sub privirile suspecte ale vanzatorului si am iesit dupa batranica. „Vaii, nu pot sa cred. Ce surpriza. Sunt o rasfatata astazi. Multumesc mult!”. Si un alt zambet sincer si frumos.
Imediat in spatele meu ies 2 doamne care au fost la coada. Ne vad si ma intreaba „Dar ce draga, te dau banii afara din casa? Daca am face toti ca tine …”.
Imi este rusine ca nu le-am raspuns nimic. M-au lasat muta. Ce le puteam spune ca sa nu le jignesc si ca sa fiu sincera? Ca o sa mai fac asta de cate ori am ocazia? Poate …
Povestea ta ma duce cu gandul la versurile lui O. Paler ” Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese”.(Avem timp)
O sa o retin, e super adevarata si e de amintit macar o data pe zi 🙂
Raspunsul meu celor doua doamne: nu, nu ma dau banii afara din casa, dar ma simt excelent cand pot face bine. Incercati si Dvs, nu e greu.
Mie mi-a venit in cap „doar imi place sa adun zambete de la oameni frumosi” :)) Buna si varianta ta
Asa da, Sabina! Postarea asta face cat 1.000 de „please hug me, i m hurting”, precum cea cu prietenii!
Hahaha 🙂 Dar nu pot sa scriu mereu numai despre asta.
„Incercati si Dvs, nu e greu”
Eram prea socata :))