“ACTORUL meu se intoarce dupa 20 de ani! E mai batran, mai chel, mai gras.Mai intelept ? Nici vorba !” scrie pe site la Masca.
Acesta este o piesa in regia extraordinarei doamnei Anca Florea, cu textul genialului Mircea Dinescu si actorii Mihai Malaimare si Mircea Tiberian. M-am asteptat sincer sa fie un monolog despre viata, care sa ma puna pe ganduri, sa ies de acolo linistita, relaxata, cu multe idei de pus in ordine. Nu am gresit mult 🙂
Piesa “Actorul” este un dialog cu spectatorii intre un pian, un actor si viata lui. Mihai Malaimare te face sa razi din primele momente, Tiberian te seduce cu note muzicale mirifice si … zambesti. Uneori razi cu lacrimi, alteori doar zambesti dar niciodata nu trec 5 minute fara sa aplauzi. “Tinerian, ce scrie la scenariu? Spectatori aplaudand, in delir”. Asa a fost tot timpul 🙂
E socant sa vezi un om care se interpreteaza pe sine, spune adevaruri pe care multi nu doresc sa le stie si recunoaste ca e dependent de aplauze. Si cum sa nu i le oferi cand le cere asa profesionist? Dupa o tura serioasa de ras, te invita sa il citesti pentru ca “Textul sunt eu!”. Si ii afli viata din ochi, din miscari, din sentimente, din atitudine… Atunci ai momente cand vrei sa plangi.
Este cred singurul spectacol de teatru la care s-a facut un bis (chiar cerut de invitatul meu) si la care apoi au revenit in aplauzele publicului de 5 ori. Meritau!
Parerea invitatilor mei, “parintii mei” adica: “Ce ochi are, e tare omul. Nu ai ce sa spui, jos palaria. Intelegi tot doar din ochi. Cum a transpirat saracul…”
Multumesc pentru tot ceea ce inseamna ACTORUL!
P.S. Pacat ca a fost si prima data cand au existat persoane care au vorbit in sala si au deranjat putin. Cred ca chiar studentii domnului Malaimare. Pacat …
