Eram conceputa eu. Dintr-o iubire frumoasa cu un final trist. Din apropierea dintre o femeie frumoasa si un barbat caruia ii seman foarte mult dar caruia in buletin ii tine loc o liniuta.
Stiu multe despre dragostea mamei pentru tata. Am incercat 18 ani sa il caut si nu mi-a iesit. Am renuntat. Insa e ceva din povestile ei care mi-a ramas intiparit in minte …
Cand aveam cam 10 ani, am ascultat impreuna cu mama o anumita melodie. Stiam ca e piesa ei preferata si ca mereu o emotioneaza. Insa atunci a plans zambind. Au fost momente unice. Nu am intrebat nimic si totusi a simtit nevoia sa imi explice.
Aceasta este piesa lor, melodia care i-a unit si care i-a ramas in minte mereu ca cea reprezinta toate sentimentele ei pentru el. Au trecut peste 26 de ani si inca il iubeste chiar daca nu au mai fost impreuna si el nu stie ca eu exist. E o poveste de dragoste care ma urmareste si al carei final speram sa fie altul. Sunt mandra ca ea e mama mea, asa cum e, ca povestile despre tata sunt unele care ma fac mandra ca sunt fata lui …
Au trecut 26 de ani si 9 luni. Am sunat-o azi pe mama si i-am pus la telefon melodia asta. A plans si mi-a multumit! Tata, acolo unde esti, iti dedic piesa asta si iti multumesc ca exist! As fi vrut sa te cunosc … si pe cele doua surori pe care le am … dar mergem inainte!
crede si vei gasi cere ajutor si vei primi, cineva undeva te iubeste…daca te-ar afla.
:)Asa a fost sa fie povestea si cel mai important e sa ii vedem doar partile bune 🙂 Multumesc!
Sabina, dupa ce am citit postarea asta si dupa cum te stiu (mai mult din ceea ce am citit pe blog, caci pe viu ne-am vazut foarte putin la Gala SuperBlog) vreau sa-ti spun doar atat: esti o femeie puternica, pentru care am toata admiratia. Atat, si nimic mai mult! Te imbratisez.
Iti multumesc mult pentru cuvintele tale si pentru ca ma citesti 🙂 Sper sa nu te dezamagesc vreodata. Si sper sa ne mai vedem 🙂
Felicitari pentru puterea de a vedea frumusete in orice.
M-ai emotionat
Nu e deloc usor dar e singura sansa. Nu imi iese mereu dar ma straduiesc. Te pup :*
Este pierderea lui ca a renuntat la voi. Daca ar vedea acum ce fata are, sunt convinsa ca i-ar parea rau.
Nu stie ca eu exist 🙂 Mama a ales sa nu ii spuna. Deci chiar nu are nicio vina :*
E doar IUBIRE aici, asta mi-a placut la nebunie, nu e loc de ura, e fantastic si rar în asemenea situatii. Nu te cunosc „fetita” draga, dar povestea asta de aici mi se pare cea mai frumoasa declaratie de iubire citita in ultima vreme. Iubește din tot sufletul pe mai departe, iubirea se va intoarce la tine înzecit…
🙂 Multumesc! Nu reusim in viata nimic daca ramanem cu resentimente si regrete. Nu am ce sa fac altceva decat sa ii iubesc pe amandoi, acolo unde sunt. Iti multumesc pt ca esti aici si sper sa ma citesti si de acum incolo 🙂 Te pup
Mă bucur că te-am întâlnit prin aceste rânduri și mă bucur că există oameni care pot iubi așa… frumos 🙂
Așa de curiozitate…au trecut deja mulți ani, ai mai aflat ceva despre el?
Nope si nici nu am mai incercat. Ce sens ar mai avea acum?