fbpx

Am dat drumul celui de-al treilea proiect editorial pe blogul meu, așteptat de mai mult de 1 an. Vreau să vă prezint fotografi dragi mie, care m-au impresionat prin munca, dar, mai ales prin personalitatea lor. Pornind de la ideea că voi nu cunoașteți toți fotografii pe care îi cunosc eu și ei merită promovați mai mult, vă prezint proiectul #FotografOM. Veți găsi aici un interviu pe săptămână, în fiecare miercuri, iar structura o să fie mereu aceeași.

Călin Stan este un fotograf, blogger, drone man, antreprenor și … mai știe să facă multe chestii pe care sper să le descoperim împreună în interviul de mai jos. Eu îl știu ca pe un profesionist și perfecționist, un om care a înțeles cât de important e să obții și să păstrezi respectul partenerilor. Îi puteți admira munca pe site-ul lui.

Bună. Eu știu cine ești. Iar cititorii au aflat din descrierea de mai sus. Dar, tu știi cine ești? Ai aflat până la vârsta asta sau încă mai cauți răspunsul?

Bună, Sabina! În primul rând, mulțumesc pentru acest interviu. Eu știu despre mine că orice mă apuc să fac, fac cu plăcere. Îmi plac noutățile și provocările. De aceea am lansat acum 8 ani ClubulFoto.com, de aceea m-am apucat de fotografie aeriană. Am avut nevoie de o schimbare de perspectivă. Așadar, poate că ține de zodie sau nu, dar nu cred că voi ști cu adevărat cine sunt vreodată. Pentru că îmi place să evoluez, să caut și să încerc, de fiecare dată, ceva nou. Iar asta mă schimbă.

Fotografie sau poză? Care e diferența? Sau nu există?

Știi care a fost primul gând care mi-a trecut prin cap când am citit întrebarea asta? “Mașină sau căruță, că ambele au 4 roți și te duc din A în B”. Cam așa și cu fotografie vs. poză. Acum, chiar dacă pentru mulți “poză” este un sinonim pentru “fotografie”, în “bula noastra” a fotografilor s-a împământenit ideea că “fotografia” e o imagine bună, de calitate, pe când “poza” e ceva mai low, de o calitate … îndoielnică. Așadar, dacă vrei să enervezi un fotograf, spune-i că face poze! Dacă vrei să ai o relație bună cu fotograful respectiv, încă de la prima întâlnire (de business, da…), atunci vorbește-i despre fotografie. It’s that simple!

Care a fost cel mai greu moment din cariera ta de până acum?

Bună întrebare, una la care recunosc că nu m-am gândit până acum. Scurt pe doi, probabil cel mai greu moment din carieră de fotograf de până acum a fost cel în care am făcut “trecerea” oficial, de la programare (domeniul meu de bază până acum 4 ani) la full time photo. E greu să schimbi percepția oamenilor despre tine, mai ales când faci o schimbare de carieră atât de mare. E inutil să spun că făceam și înainte (de peste 12 ani, de fapt), pentru că oamenii te privesc printr-un filtru destul de strict, alb-negru, câteodată. Ori este A, ori ești B. Ei bine, de 4 ani sunt fotograf cu normă întreagă și nu regret nici un moment că am dat programarea pe … fotografie.

Amintiri fotografice și super haioase ai? O poveste nespusă până acum și care te face să zâmbești mereu?

Oho, amintiri și povești ar fi multe. Însă, sunt două situații care se întâmplă des. Mă face să zâmbesc mereu întâlnirea cu oamenii care mă văd față în față prima dată și consideră că sunt prea tânăr pentru a fi fotograful cu care ei au discutat, căruia i-au văzut fotografiile. Da, știu că fața nu îmi arată adevărată vârstă, iar asta e un motiv de zâmbete și mirare de fiecare dată când se întâmplă asta. A fi fotograf nu ține cont de vârstă. A fi fotograf talentat sau nu, nici atât. A doua e numele, despre care am tot zis că o să îmi fac un tricou odată, pe care să scriu: Călin NOT Cătălin. :))

Știu că te întreabă toți asta. Dar altă treabă nu ai decât să faci fotografii? Ce meserie e asta? Se câștigă și bani? Sau merge cu “vreau o poză, ofer tag pe Instagram”?

Don’t get me started…! :))

Fotografia e un domeniu facil, accesibil tuturor. De aceea, poate, și-a și pierdut din “măreție”. Acum un secol, să te duci la “fotograf” era un eveniment de familie. Acum, toți avem un aparat foto în buzunar, care mai face și apeluri telefonice din când în când… Pe de altă parte, dacă vrei ceva de calitate apelezi la un profesionist. Așa e în orice domeniu, la fel e și în fotografie. Să faci fotografie din pasiune e una, să faci fotografie din care să trăiești – e alta. Fotografia e un job ca oricare altul. Însă, e un job care mi-a permis să fiu liber, să nu am un program fix și să îmi modelez “cariera” așa cum consider. Asta e marele avantaj, cred eu.

Iar treaba aia cu “dă-mi imagini și îți dau credit” este deobicei modul de abordare al celor care nu înțeleg faptul că fotografia înseamnă timp, dedicare, educație (da, și simțul artistic are nevoie de educație!) dar și bani – pentru că echipamentele costă, timpul costă, deplasările pentru a face respectivele imagini costă, etc. Din fericire mă lovesc din ce în ce mai rar de “cerința” asta. Mă bucur să văd că și fotografia începe să fie apreciată și – mai ales – omul și muncă din spatele ei.

Sunt fotograf începător. Sau pozar, cum li se mai spune. Și vreau să îmi aleg un domeniu (nuntă, eveniment, peisaj etc). Cum fac?

Important e să faci ce îți place și să pui pasiune în ceea ce faci.

De aceea, la început e bine să încerci totul. Vei vedea pe parcurs ce îți place să fotografiezi și în ce “nișă” te încadrezi cel mai bine. Dacă te apuci de fotografie doar pentru că ai auzit că “din nunți se câștigă bine (sau orice alt gen)”, poți să renunți de la început. Fotografia e un domeniu al frumosului, până la urmă, poate un domeniu artistic. Dacă îți place ce faci, dacă pui pasiune și o faci cu plăcere, cu siguranță lucrurile se vor așeza și vor merge în direcția cea bună. Îți vei găsi singură calea.

Cum te promovai înainte de social media? Cum ajungeai la clienți și la fanii tăi?

Știu că am spus mai sus că “fața nu îmi arată vârsta”, dar nu sunt nici “dinozaur”, chiar dacă eu am început să fac fotografie fotografiind pe film. :)) Primele proiecte comerciale le-am avut acum 13 ani, iar atunci “promovarea” era aproape în totalitate word-of-mouth. Apoi a apărut siteul, portofoliul online (pe care ar trebui să îl aibă orice fotograf și în prezent), iar Social Media a venit ca o extensie. Nici acum, SM nu reprezintă canalul principal de “atragere” a clienților. Dar depinde și ce tip de fotografie comercială faci și cum te targetezi.

Ăsta a fost un interviu ciudat, altfel. Știu asta. Dar măcar ți-a plăcut? Sau preferai întrebările clasice?

Ți-am spus că îmi plac provocările! De aceea m-am și bucurat să răspund la un interviu “altfel”. Bravo pentru inițiativă! Mă bucur că am ajuns să scriu despre ce fac cu plăcere, pe blogul pe care tu îl “făurești” cu plăcere!

Mulțumesc pentru că ești #FotografOM. Așa să rămâi 🙂

Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi interviul cu Călin Stan și aștept, cu drag, feedback în comentarii. Pentru mine sau Călin. Până săptămâna următoare, vă doresc să fiți oameni!

P.S. Descoperă și interviurile cu Gheorghiță RafailăVlad Ilaș,  Dan Dinu și Raluca Antuca 🙂

Poate vrei să citești

6 thoughts on “Călin Stan: “Fotografia înseamnă timp, dedicare, educație, dar și bani!”

  1. Tin sa iti spun ca iti urmaresc proiectul si este o initiativa foarte faina. Pe Calin “in cunosc” din online si ii urmaresc minunatele creatii. Asta este si motiviul pentru care am raspuns tocmai aici. Descopar alaturi de tine mult mai multi oameni pasionati si talentati in ale fotografiei. Cu riscul de a ma repeta, felicitari pentru acest proiect minunat si asteptam sa completezi lista de #FotografOM cu alti oameni minunati!

  2. Îl urmăresc pe Calin și munca lui pe care o apreciez, așa te-am cunoscut și pe tine (vorbesc de on-line).
    Am citit pe nerăsuflate interviul, dar sperăm să fie mai lung și ceva detalii despre cum e să trăiești din fotografie.
    Sper să pot face și eu pasul de a renunța la job în schimbul unei activități care chiar mi-ar plăcea să o fac. Încă nu sunt sigur că voi putea susține familia din asta, nu la început de drum.
    În rest frumos, încă un OM de urmărit în on-line. 🙂

    Succes!

    1. Eu pot sa povestesc despre ce inseamna sa fii fotograf full-time, doar ca “experienta” asta e atat de diferita de la un fotograf la altul, incat nu pot oferi nimanui o “reteta a succesului”, ca sa zic asa. Sunt o multime de factori care conteaza in toata treaba asta. Eu am facut trecerea treptat, mergand o buna perioada (cativa ani!) in paralel cu ce faceam inainte (job intr-o firma de software). Am facut push pe fotografie din ce in ce mai mult si cand am ajuns sa castig suficient din contracte foto si sa vad ca lucrurile au o evolutie ascendenta, am lasat-o moale cu programarea, mi-am dat demisia de la job si am mai luat doar proiecte punctuale, dar si alea din ce in ce mai rar. Iar acum, de 2 ani, fac doar fotografie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.