Vorbeam zilele astea despre schimbarile pe care le tot facem in viata noastra si despre insight-ul de la care pornesc ele.
Am observat in jurul meu, in lista de Facebook in principal, ca prietenii care au cam 28-30 de ani au facut mari schimbari. S-au casatorit, au facut primul copil, si-au luat o casa (in 90% din cazuri cu credit pe 30 de ani – ma sperie de moarte asta) sau si-au schimbat locul de munca. Nu cred ca are legatura cu o criza de varsta. Poate e momentul in care nu mai accepti asa multe, faci compromisuri din ce in ce mai greu, ai nevoie de odihna si stabilitate si incepi sa iti faci planuri serioase de viitor. Exceptiile confirma regula, e logic ca nu e universal valabil ce spun eu aici.
Si tot cautand un insight, pe langa motivele mentionate mai sus, mi-am dat seama ca multe ori e vorba de „Mi-era prea cald si m-am speriat”. In special cand discutam de schimbarea locului de munca. Cand te-ai obisnuit cu tot, cand ai intrat in rutina, cand nu te mai provoaca nimic sau nu mai vrei sa te provoace ceva, cand pesimistii te-au invins si cand simti ca nu ai unde, cum si cand sa faci mai mult chiar daca ai oameni frumosi alaturi de tine care inca incearca. Asta ca sa nu mai vorbesc de imposibilitatea de a evolua, o problema clasica in piata muncii din Romania. Te duci intr-un loc, pe un post, si acolo mori. Nu e vina nimanui. Cei de peste tine asteapta si ei, cei de peste ei la fel si tot asa. Si trec anii si tie ti se face cald si fugi.
Am anuntat pe Facebook ca mi-am schimbat jobul si de cateva zile sunt Community Marketing Coordinator la F64. M-au intrebat multi de ce. Jumatate din „de ce” e in titlu. Cealalta jumatate e provocarea. Au trecut trei zile si zambesc. E de bine, nu?
Dupa o perioada intri in zona de confort. Jobul devine rutina, nu te mai provoaca nimic fiindca stii ce ai de facut, cunosti oamenii si spiritul companiei. Daca te complaci prea mult timp in aceasta situatie va fi greu sa schimbi, trebuie sa cauti mereu provocari noi pana cand gasesti un loc din care nu mai ai unde pleca sau iti fondezi propria companie.
Si cum e dupa un an? 🙂
Eu dupa 6 luni deja capitulasem 🙁 Dar inca mai sper sa schimb ceva prin companie. mi-am dat termen 6 luni 🙂
Hahaha eu renunt mai greu. Si merg pe ideea ca peste tot sunt probleme.