Intr-o viata de om avem multe momente in care exista „silver lining” … Sau cel putin asa ne dorim. Asa ar fi frumos. Fiecare om merita macar o astfel de poveste, daca nu mai multe.
Si asta nu pentru ca toti meritam sa trecem prin clipe grele, ci pentru ca ele sunt inevitabile. Si atunci avem nevoie de ceva care sa ne scoata la liman, sa ne salveze, sa ne arate ca totul o sa fie bine si ca nu suntem singuri. Avem nevoie sa stim ca „dupa ploaie mereu vine curcubeul”. Si in 90% din cazuri, prietenii fac asta foarte bine. Cei adevarati. Pentru ca uneori de ceilalti trebuie sa te feresti mai bine decat de un dusman declarat.
Anul trecut, pe vremea asta, am trecut prin niste momente deloc placute. Unii dintre voi stiti. Dupa multi ani, m-am trezit singura intr-o garsoniera. M-am mutat de capul meu, singura, pentru prima data in viata. Asa a fost sa fie. Acum stiu ca totul s-a intamplat cu un motiv si nu regret nimic. Dar atunci, in acele momente, numai rational nu gandeam.
In momentele alea au intervenit prietenii. Cine ma cunoaste stie ca am tendinta de a ma izola in astfel de clipe. Nu raspund la telefon, ma plimb de una singura, muncesc mult, dorm foarte putin, nu mananc. Fiecare reactioneaza cum poate. Si totusi atunci am avut inspiratia de a-mi lasa prietenii sa ma ajute. Pentru ca simteam nevoia sa vorbesc, sa inteleg, sa imi clarific ce se intampla.
Le multumesc acum tuturor celor care m-au ajutat atunci. A fost un an in care cateva persoane mi-au fost alaturi cam 6-7 luni in momente grele. Am vorbit mult, ne-am uitat la filme, ne-am jucat, am mers la filme si la plimbare, am ras, ne-am uitat la cele mai proaste emisiuni ca sa avem de ce sa radem in hohote si … am plans impreuna.
Exista insa un moment pe care l-am tinut minte si nu il voi uita niciodata. Cand eram poate in cel mai jos punct, o prietena buna a pornit dialogul:
– Stii, m-am saturat de tine. Tu nu esti asa. Tu ridici capul, mergi mai departe razand si maine te porti de parca nimic nu s-a intamplat. Lasa prostiile si zambeste
– Nu asa usor si tu stii deja asta. Una e sa vrei si sa incerci si alta e sa iti si iasa
– Crezi ca ceea ce s-a intamplat are un motiv? Da? Crezi ca totul o sa fie bine? Da? Si atunci care e problema?
– Nu stiu ce decizie sa iau. Nu vrei sa ma ajuti?
– Nu! Daca vrei facem lista cu pro si contra, discutam, argumentam, vorbim nopti intregi si vei ajunge singura la o concluzie. Esti singura care stie ce are de facut. Prietenii nu sunt facuti sa ia decizii pentru tine, ci sa te indrume spre cele corecte!
Acela a fost „silver lining”-ul meu. Momentul in care am stiut ca am alaturi cei mai buni prieteni, ca ma voi descurca, ca orice as face eu sunt singura care va lua decizia si ca sunt cea mai norocoasa persoana din lumea asta.
Concurs: Dupa ploaie, iese curcubeul!
Sunt absolut sigura ca ai avut multe momente grele in care o anumita persoana, sau mai multe, te-a ajutat sa mergi mai departe. In care totul parea pierdut si cineva ti-a aratat drumul corect. In care un prieten adevarat a adus soarele pe strada ta.
Spune-mi despre ce este vorba si multumeste-i aici si intra in concurs pentru o invitatie dubla la avanpremiera de pe 30 ianuarie a filmului „Silver Linings Playbook” (Scenariu pentru Happy-And) – ora 19, Cinema City Sun Plaza. Premiul este oferit in colaborare cu Forum Film Romania, prietenii mei dragi care de multe ori m-au scos la film cand eram trista.
Anunt castigatorul, prin tragere la sorti, pe 29 ianuarie la ora 17. Si daca nu stii despre ce este vorba in filmul cu doua nominalizari la Oscar si un Glob de Aur, afla aici: Pelicula este o poveste de dragoste mai putin obisnuita intre un barbat cu tulburari bipolare care tocmai iese dintr-o clinica psihiatrica (Bradley Cooper) si o vaduva dependenta de sex care tocmai a fost concediata de la job (Jennifer Lawrence).
Experiența de viata este cel mai bun sfetnic si oricat de complicata ar fi aceasta, important este sa vezi partea plina a paharului. Si daca ai pe cineva alaturi care sa te ajute sa o vezi, nu uita niciodata sa ii multumesti!
UPDATE
Felicitari Lucica Radu 🙂 Ne vedem maine la film! (initial castigase Adina Dedeu, apoi Radu Neagu, Raluka, Georgiana Lungu dar nu pot merge la film din pacate)
As vrea sa ii multumesc mamei mele (pe care de altfel ai cunoscut-o si tu) pentru iubirea neconditionata!
Iti multumesc mama ca esti alaturi de mine trup si suflet in fiecare zi, iubesc felul in care ma certi, apreciez ca esti printre putinele prietene sincere care sunt in viata mea!
Datorita tie traiesc! Te iubesc!
Wow, sunt multe persoane carora vreau sa le multumesc. In primul rand prietenelor mele care nu m-au lasat niciodata sa cad, indiferent ca au fost langa mine atunci cand am pierdut un om important sau ca m-au sustinut cand treceam printr-o dezamagire in dragoste. Si nu in ultimul rand vreau sa ii multumesc mamei mele ca ma face sa zambesc mereu, oricat de greu ne-ar fi si ca ma inunda cu iubire si optimism!
As vrea sa ii multumesc surorii mele care, in cele mai dificile momente, mi-a demostrat ca e bine sa infrunti lucrurile cu zambetul pe buze si ca frumusetea vine din interior indiferent ce este in afara.
Iti multumesc Oana si keep on smiling!!
Eu as vrea sa ii multumesc unei prietene care m-a ajutat exact ca si tine cnd am decis sa ma mut singura si ea mi-a fost alaturi, m-a sustinut si m-a ajutat sa depasesc momentele grele prin care treceam si bineinteles parintiilor mei care sunt minunati si mereu ma simt neconditionat!
Prietenii mei Liana si Cristi m-au gazduit cand am venit in Bucuresti si nu aveam unde sa stau. Iar apoi m-au ajutat in desele mele mutari. Multumesc!
Îi mulțumesc lui Cosmin pentru că m-a ascultat, pentru că m-a înțeles, pentru că m-a protejat, pentru că m-a iubit și continuă să facă asta și în prezent!Mulțumesc bibi !
Multumesc enorm atat prietenilor care-mi sunt alaturi la rau , cat si celor care sunt alaturi la bine. Cu care ma distrez impreuna, cu care ma simt bine.
Si familiei mele pentru sprijin 🙂
Salutari tuturor cititorilor acestui blog 🙂
Acum 3 ani renuntasem la prieteni si familie pentru o necunoscuta ce am numit-o logodnica mea , care dupa o vreme mi-a demonstrat exact ceea ce prietenii indepartati rsnd pe rand de mine au vrut sa imi spuna …. in momentul in care ne-am despartit am crezut ca viata mea era zero …,dar totusi prietenul meu cel mai bun si totodata si asociat acum , mi- a fost aproape si m-a facut sa realizez ca nu se merita si ca a o viata plina de reusite inainte . Ii multumesc din suflet ca ma suporta aproape zilnic 😀
Thank you, mam!!
Ii multumesc mamei mele pentru ca sunt asa cum sunt:), si pentru ca are zilnic grija de mine (un sfat chiar fara sa-l cer, o vorba calda, o poveste, de ce nu chiar o supa …. etc)
Putine sunt persoanele care chiar au fost alaturi de mine in cele mai dificile momente si care si-au dat silinta sa ma protejeze si sa imi arate ca tin la mine. Printre acestea se numara mama mea, Jules si Dorin, niste oameni cu adevarat puternici si extraordinari.
Thank you, guys! 🙂
Prietenia cu Cristina(Cole) s-a legat in liceu, in clasa a-x-a cand am ajuns sa impartim aceeasi banca. Ea, fire mai realista si practica, eu fire mai visatoare si glumeata. Ne completam atunci de minune si chiar daca intre timp in viata noastra au intervenit multe schimbari, sentimentul de prietenie sincera nu a disparut.:)
Vreau sa-i multumesc prietenei mele Cristina pentru toate momentele in care m-a linistit cand o mai luam razna si supraanalizam problemele din viata mea facandu-le sa para mai mari decat erau de fapt(o mica paranoia specifica femeilor:D).
II multumesc si ca a fost alaturi de mine in momentele grele, de cumpana din viata mea.
Si nu in cele din urma II MULTUMESC pentru discutiile pe care le avem zi de zi si care ma fac sa zambesc!
Ultimul moment mai greu prin care am trecut a fost depasit cu succes datorita prietenilor mei. Cativa ei, dar buni. Vorbesc de adevaratii prieteni. Si cu ajutorul verisoarei mele mai mare, care are ceva mai multa experienta in spate si care are grija sa ma readuca pe linia de plutire de fiecare data cand am nevoie. Le multumesc mult acestor oameni si cred ca sunt o norocoasa ca ii am! 🙂
De multumit as vrea sa le multumesc multor prieteni, in primul rand pentru ca si-au dat „arama” pe fata. Am insa un prieten care nu are nevoie de multumiri, si care a fost singurul care m-a intrebat tot timpul, zambind, daca sunt constinet de ceea ce fac, desigur pe un ton mai „prietenos”. 🙂 Este cel care mi-a sugerat de multe ori sa ma mut la Bucuresti, si care m-a convins, cel care reusea sa imi arate tot timpul calea cea buna, genul ala de prieten pe care il suni la 3 dimineata sa te ajute cu orice si o face neconditionat. Genul ala de prieten care te vede entuziasmat de un lucru, insa in cateva cuvinte te aduce la realitate, si te face sa te gandesti bine la cum actionezi. Multumesc |Radu| da tot Radu il cheama. 🙂
Eu vreau sa ii multumesc surorii mele care m-a ajutat mereu si ma ajuta incontinuare , mai ales acum cand nu mai avem parintii in viata , iar eu trec printr-o perioada grea ca nu an job si pentru asta ii multumesc ,, chiar daca mai apar divergente intre noi , fiind o diferenta de 13 ani intre noi, ea fiind mai mare .Te iubesc , suri!
Multumesc mult prietenei mele, care in ciuda problemei ei de sanatate, mereu imi da putere sa trec mai departe de clipele grele, oricat de grele ar fi ele.
Mi-a aratat cine imi este prieten si cine nu, mi-a aratat de cate ori am gresit si m-a invatat sa fiu mai buna, m-a invatat sa pretuiesc viata, sa pretuiesc fiecate clipa ce trece pe langa mine.
Atunci cand imi este greu, nu trebuie decat sa-i aud vocea si trec imediat momentul dificil in care ma aflu, pentru ca ea stie sa te faca sa zambesti.
Ultimul comentariu acceptat. Anunt castigatorul in seara asta 🙂
Pingback: "Silver Linings Playbook", pentru ca toti suntem frumosi | Sabina Cornovac Online