In episodul 1 am discutat despre prapadul de dupa machiaj si despre petele pe care gentile noastre par sa le atraga din ce in ce mai mult. Acum a venit randul unui nou razboi impotriva petelor si a unui nou concurs.
In perioada asta, in care se gateste mult si se vopsesc ouale, sansele de patare cresc exponential. Fie ca ne dorim sau nu, avem de-a face cu ele si trebuie sa gasim o cale usoara si rapida de a le elimina. Astazi vorbim despre desenele pe pereti si urmele lasate pe vasele nespalate.
1. Sa desenam pe pereti!
De cate ori nu ati desenat pe pereti cate ceva? Mai ales cand erati mici, normal. Tin minte ca faceam adevarate povesti in spatele patului, sperand sa nu ma vada mama. Peretii albi deveneau multicolori si niciunul dintre noi nu ne gandeam la chinul parintilor de a le readuce culoarea naturala inapoi.
Logic ca depinde de materialul din care e facut peretele, dar nu ar fi dragut sa ne lasam imaginatia sa zboare, sa desenam ce vrem si apoi sa avem si metoda perfecta de a scapa de petele nedorite? Nu ca am vrea curatenie, noi vrem sa avem iar loc de desenat.
2. De ce vasele nu se spala niciodata singure?
Sunt printre oamenii care nu au nicio problema cu spalatul vaselor. Atentie: cand sunt proaspat murdarite. Dupa ce le-am folosit, poti sa faci o chiuveta mare, mare cu vase de spalat si eu ma ocup de ele. Acasa, la prieteni, la rude, ma distreaza si nu ma deranjeaza. Stiu, sunt mai speciala!
Problema intervine cand iti faci o cafea din care tragi toata ziua si ramane zatul ala pe cana. Sau uiti cana aceea 2-3 zile pe masa si cand iti amintesti de ea si vrei sa o speli trebuie sa lasi la inmuiat o perioada si abia apoi sa incerci. M-am invatat eu sa pun imediat vasele in chiuveta si sa torn apa pe ele dar nu mereu imi amintesc. Asa ca pasez mai departe responsabilitatea de a spala vasele care nu se curata … singure 🙂
Solutia pentru ambele situatii de mai jos este Cif Cream! Am si eu acasa si m-am apucat sa il folosesc si deja nu mai injur la fel de tare cand patez ceva. Daca vreti sa testati, va invit pe la mine 🙂 O sa avem parte mereu de un final fericit!
Aceste doua clipuri (impreuna cu cele din primul episod) fac parte dintr-o mini-serie video despre indepartarea petelor dificile de pe suprafete delicate. Voi reveni cu urmatoarele in lunile ce urmeaza. Pana atunci, vreau sa va provoc la un concurs.
Cerinta: Povesteste-mi o intamplare haioasa cu desenat pe pereti sau vase greu de spalat 🙂
Premiu: un kit complet de curatare de la Cif (5 produse)
Data limita: pana pe 31 mai, ora 23:59
Sa vedem cum reusiti voi sa scoateti macar petele astea din viata voastra 🙂 Mult succes si vedem in iunie ce pete mai scoate Cif!
UPDATE
Iata ca am ajuns si la finalul celei de-a doua ture de premii, mai avem inca 2 🙂
Castigatorul din luna mai este …. Ella!
Sa vedem: ziua cand Ana cea mica a desenat toti cei patru pereti (pana unde ajungea) cu Barbie ar fi ceva? Mi-a stat inima cand am intrat in camera ei si am vazut. Rezultat? Vopsit peretii!
Cand abia terminasem curatenia dupa zugravit apartamentul si lasasem holul alb, ca sa fie luminos,am avut surpriza sa gasesc exprimarea laborioasa a „pictorului necunoscu”!!! M-am suparat, evident, am luat o coala de desen si am facut un afis; Expozitie de pictura, intrare libera! Cand i-am explicat ca voi pune afisul in fata usii apartamentului si voi lasa usa deschisa sa vina toti sa vada „opera” lui, a inteles (cred si dupa mimica mea) supararea ce mi-a produs-o si de atunci nu am mai avut de-a face cu exprimarea lui artistica” pe peretii apartamentului.
Postarea ta mi-a adus aminte de copilarie. Si-mi amintesc cu drag de toata copilaria mea care a fost frumoasa si lipstita de griji. Aveam toate jucariile pe care le puteau avea copiii pana in anii 80 si pot sa spun ca aveam mai mult decat atat. Saci intregi cu jucarii pe care le scoteam pe geamul camerei mele si le insiram afara, in spatele blocului, pe paturile intinse pe iarba si le imparteam cu ceilalti copii.
Se pare ca jucariile nu erau de ajuns sa-mi linisteasca energia caracteristica varstei si pasiunea pictatului ma invaluia in orice secunda. Creta, creioanele colorate si orice obiect cu care puteam lasa urme erau cei mai buni prieteni ai mei. Desenam pe pereti si asta ma fasnica la maxim. Parintii descoperisera pasiunea mea si abia acum inteleg ca erau niste parinti la minte, atata timp cat nu mi-au interzis sa pictez in continuare. Singura lor rugaminte era ca picturile mele sa fie cat mai mult restranse in spatele usii camerei mele. Casute, oameni strambi, flori cu petale inegale, copaci cu crengi aiurea, pasari si nori plesnind de ploaie au acoperit peretele din stanga camerei mele, astfel incat, la un moment dat, spatiul destinat etalarii talentului meu se epuizase. Prin urmare, o solutie trebuia gasita neaparat. Si ideea salvatoare a venit odata cu scaunul pe care m-am cocotat ca sa pot picta deasupra frescei ce se intindea la inaltimea trupului meu de atunci.
Si pentru ca orice artist prefera mai multe tipuri de panza, nici eu nu puteam face rabat de la asta, asadar, usa camerei mele a devenit cel de-al doilea spatiu al odiseei mele desenate. Pe vremea aceea usile din apartamente nu erau decupate, nu aveau nicio bucatica de geam in ele, prin urmare erau perfecte pentru a fi umplute cu insemne de talent.
Ma gandesc acum de fericita ar fost fost mama mea la acea vreme daca ar fi existat atunci produsele Cif. Si ma gandesc de trista as fi fost eu daca mama mi-ar fi sters operele de arta.
Am decis sa ma fac de ras 🙂 si sa va povestesc ce-i faceam mamei, cand eram mica. (Precizez de la bun inceput, ca in perioada aia aveam in jur de 1 an si jumatate iar pampersi nu existau). Asadar 🙂 cand se intampla sa fac pe mine iar mama nu era pe faza, scoteam frumos ce gaseam in pantaloni (da :-)) si pictam cu mult spor, pe peretele de langa patut. Iar rezultatul, pe langa partea artistica 🙂 era si mirositor :-))) Motiv pentru care saraca mama curata la pereti si zugravea, intr-un ritm incredibil 🙂 Si azi imi scoate ochii pentru caznele la care am supus-o in copilarie :-)))
Si mereu imi reproseaza ca n-am fost si eu un copil normal, care sa deseneze cu cariocile pe pereti :-)))
Vad ca povestile cu pereti vopsiti predomina 🙂 Eu imi amintesc cand m-am ambitionat cu sotul meu ca nu o sa mai spal niciun vas folosit de el ca sa ii demonstrez ca am dreptate cand zic ca nu spala vase. Dupa 3 zile si o chiuveta plina, am castigat 2 iesiri la film :)))
Nu pot spune ca sunt maniaca intr-ale curateniei, dar am piticii mei, asa ca m-a facut sa zambesc provocarea. Pentru ca acum, dupa ce a trecut ceva vreme, pot zambi, dar atunci nu mai aveam fire de par de smuls… De ce? abia zugravisem- cred ca vreo 4 zile trecusera- cand domnisorica mea a decis sa schimbam culoarea. Ar fi putut sa imi spuna dinainte ca nu ii place nuanta aleasa, oare chiar era nevoie sa isi lase vreo 10 amprente ale intregii manute pe perete?! Si nu oricum, ci perfect aliniate si de grasime, bineinteles… Stii cum se spune: se poate si mai rau! Asa ca „bucuria” mea a fost ca a experimentat doar pe un perete din patru…
Ah, apropos de vase, am momente cand as cumpara farfurii noi decat sa ma pui sa le spal pe cele murdare…Nu mereu, decat 7 zile pe saptamana 😀
Am desenat cu creionul pentru un concurs la Ing dar am ramas doar cu desenul : )
Sa iti zic de ziua in care aia mica mi-a vopsit toata camera in roz? Si eu urasc rozul? Am ajuns acasa si m-am pus pe tipat, la pereti logic nu la ea ;))) Cand i-am facut albi a trecut sa ii fac niste picturi pe pereti ca sa o conving sa nu mai faca ea
mda despre vase greu de spalat as putea povesti . am o tigaie de suflet , de la tefal , neagra , bineinteles , pe care sotul meu , cel nestiutor s-a gandit sa o spele asa ,exemplar, cu burete de sarma ca sa se ia …negru ala de se vedea urat . s-a dus tigaia mea ….
fetita mea cand era mica imi facea mereu cu pixul pe usa de la debara numai liniute si bastonase,eu vopseam pe o parte ea pe alta scria,dar avea ce avea numai cu acea usa,acum astept sa creasca si cea mik sa vedem ea pe unde isi lasa semnatura 🙂
in doua zile era ziua de paste si dragutii mei copilasi ce surpriza mi-au facut au scos tusul de la imprimanta sa-mi faca o felicitare de iepuras ,fiind asa de ‘sarguinciosi” au rasturnat tusul atat pe masa cat si jos pe covor ,nu vreau sa va explic caci casa noastra arata dezastru ,unde ei au atins rameneau urme ……dar in final totul sa rezolvat !
baietelul nostru de 4 anisori a prins gustul desenatului pe pereti-cu creioane carioci, pixuri+lipirea pe pereti a bucatilor de hartie, figurine si lipirea monedelor…cand incercam sa il atentionam ca nu e frumos, ne raspunde:”mie imi place, vreau sa fie camera mea ca si gradinita mea, acolo sunt peretii desenati”…
de fiecare data cand mama zugravea casa eu aveam de lucu cu o camera,dar numa cu una,avea o placere mare de a desena copacii si case erau singurele desene pe care le faceam dar umpleam pereti….normal mama se apuca de curatat la peretii dar nici-o data nu se curatau desenele de tot,mami meu trebuia in fiecare an sa zugraveasca camera accea…
Fiul meu avea vreo 2 ani si dorinta mare de pictura! Dupa ce a terminat peretii din camera de pictat ,am dat cu var si i-am hotarat ca daca mai vrea sa deseneze sa ceara o foaie de desen si gata! A doua zi imi cere puiul o foaie de desen…..pe care a pus-o pe parchet si a desenat cu marker negru permanent …..pe langa foaie!!
Cand avea fetita mea (Luisa)2 anisori ne mutasem la tara.Aveam o lupoaica alsaciana de o minunatie rara si avea un o casuta draguta (chiar noua)unde statea. Intr-o zi ocupata cu gatitul o lasasem singurica prin curte( sa se joace la o gramada de nisip).Cand am iesit afara am crezut ca lesin : ce credeti ca facea :))) .Gasise o cutie de vopsea galbena si vopsea de zori casuta catelei si bineinteles catelusa era vopsita toata in galben. Era super fericita ca ea facuse treaba. Nu va spun ca i-a trebuit catelei cam 2 ani sa scape de vopsea.:))))
Eu imi cresc nepotelul….deci despre el este vorba 🙂 cand face ceva bun sau rau zice „bavoo” sau ma striga incontnuu „mamy!” intr-ozi aveam treaba la bucatarie cu „prietenele mele vasele” 🙁 am obsevat ca este cuminte dar am zis lasa ca e bine…cand m-am dus in dormitor el umblase la soba de lemne si tot era plin de funingine,peretele avea zeci de manute negre iar el parca era un indian mascat…cand m-a vazut mi-a zis „mamy! bavoo” ce puteam sa-i fac?are 1 an si 7 luni 😀 noroc de Cif,am pus repede cateva picaturi pe-o laveta,apa calduta si gata… vasele sunt un chin pentru mine 🙁 mai ales cand am musafiri
Intro zi au venit niste verisori mici pe la mine , 2 baieti nazdravani rau, iam lasat sa se joace pe afara in gradina , apoi au intrat in casa , nu stiu de unde au gasit carioci , culori, si miau facut o surpriza cat casa, peretii din camera mea erau pictati manual de catre ei. Ce puteam sa le fac , dupa plecare m am apucat de sters si vopsit:D
pustoaica mea , a desenat cu carbune peretii din camera ,(stam la casa , avem soba ) norisori , copaci , copilasi .
Noi am pierdut de multa vreme razboiul petelor. Cel mai mult am avut de furca cu cele de mere. Cea mai mare parte a sucului de mere (cel de la mere razuite) s-a postat cu nerusinare pe hainutele noastre dragalase. Si nu a fost din cauza baveticii, ci mai degraba din cauza lipsei acesteia. Nazdravanul meu nu suporta bavetica. De nicio culoare! Am incercat cu unele simple din bumbac, cu unele captusite cu folie de plastic, am incercat chiar si unele din cauciuc, sau cu “buzunaras”. Petele au castigat de fiecare data, iar trupele lor au invadat teritoriul modelelor de pe hainute.
Cel mai mult mi-a parut rau dupa o pereche de pantalonasi kaki din bumbac matlasat. Erau fitosi, dar cel mai mult imi placeau pentru ca puteau fi transformati in pantaloni trei sferturi. Ei au fost rapusi de petele de ulei de bicicleta.
Prima data cand am auzit de pete de ciocolata (era o reclama la TV) am zis ca oamenii aceia sunt nebuni, ca nu exista asa ceva. Uite ca exista! Copiii “lichefiaza” ciocolata! Nu stiu cum reusesc pentru ca primesc doar un miez de ciocolata. Aici s-au inregistrat mai multe victime pentru ca manutele au atins tot ce au putut in timp ce alerga mami dupa el!
Am avut si picturi “rupestre”. Credeati ca nu? Cu ce doriti? Cu creioane colorate, cu pixul, cu creioane colorate din ceara, cu carioci, sau poate cu marker-ul permanent? Noi le-am avut pe toate! Peretii nostri au trecut prin multe. Au rezistat cu stoicism, dar tot au fost invinsi…
In situatia cind fetele mele au „pictat” pe peretii albi imaculati am pus mina pe un mic trafalet si l-am inmuiat in putina vopsea, pastrata in acest scop, remediind situatia.