Asta e întrebarea care cred că a declanșat proiectul Țara lui Andrei. Momentul în care Mona Nicolici a găsit metoda prin care să dea înapoi și să facă cu adevărat ceva pentru România și viitorul ei.
În 2013 am făcut prima dată drumul până aici ca să cunosc viitorii meseriași ai României. Am promis atunci că o să revin în fiecare an. Iată că au trecut 4 ani și eu sunt aici, la final de tabără, cu planuri pentru anul viitor, deja. Nu îmi imaginez cum a arătat luna august înainte și nu vreau să treacă niciodată fără 3-4-5 zile aici, în Țara lui Andrei.
300 de copilași. 55 de profesori. 5 domenii. 7 săptămâni. Și sute de voluntari, mentori și organizatori care au grijă să fie totul perfect și să le ofere celor mici tot ce au nevoie pentru a evolua. Pentru că despre asta este vorba aici. Despre evoluția lor, de la tineri care doar visează la tineri care evoluează și chiar își îndeplinesc visele. Cum? Învățând toate semnificațiile verbului SE POATE!
Ca în fiecare an, am nimerit în seria bucătarilor și ospătarilor. Asta mi se potrivește cel mai bine și aici mă simt ca într-o familie. Chef Cezar Munteanu este cel care m-a făcut să consider serios să fac și altceva în bucătărie pe lângă spălat vase și mâncat un iaurt. V-am povestit în fiecare an despre el, așa că nu o voi face pe larg și aici. Voi lăsa doar cuvintele spuse către copilași:
Eu o să vă fiu alături mereu. Noi suntem deja prieteni chiar dacă voi nu realizați încă asta.
Țara lui Andrei e despre multă muncă și abia apoi despre distracție.
Un bucătar bun trebuie să știe să spele vase, să taie legume și să gătească de toate. Iar practicanții care vin la mine intră direct lângă bucătar ca să învețe
Țara lui Andrei nu se termină niciodată aici. E doar începutul pentru voi!
Respect. Pentru tine, pentru colegi și pentru clienți. Muncă în echipă. Curaj. Dorință de a învăța. Încredere în tine și în echipă. Atenție maximă la detalii. Astea sunt câteva dintre lucrurile despre care vorbește Cezar. Și credeți-mă că le auzim toți, nu doar cei 120 de ochișori care îl urmăresc cu atenție și încearcă să îi demonstreze că sunt cei mai buni și merită să fie acolo. (dacă se poate, să și fie între cei 12 care primesc o bursă de 500 de lei pe lună pentru următorul an școlar).
La final de tabără s-a plâns mult. Ca de fiecare dată. Emoțiile sunt la maxim și nu mai știi dacă sunt lacrimi de fericire pentru ce am trăit sau de tristețe că plecăm acasă. Se spun cuvinte frumoase, se fac planuri, se speră la un viitor mai bun. Și uneori îți rămân în inimă câteva cuvinte
Chef nu o să vă dezamăgesc niciodată, sunteți ca un tată – Moise din centru de plasament
Îmi pare rău că nu am fost la înălțimea așteptărilor dumneavoastră, am plâns pentru că eram neputincioasă și am greșit – o fetiță care visează să fie bucătar
Când au fost întrebați despre ce a fost săptămâna asta, toți au știut răspunsul corect: comunicare, prietenie, familie, încredere, sinceritate. Despre asta le-a vorbit și Mona în ziua în care și-au luat medaliile și s-au urcat în autocar:
Să aveți încredere în voi indiferent ce se va întâmpla.
Indiferent ce cale veți alege, să vă propuneți să fiți cei mai buni.
Așa o să găsiți și oameni ăia care să vă ajute
Să facem România meseriașă. Despre asta este vorba. Să le oferim o șansă celor mici. O mână de ajutor pe care poate noi nu am avut-o când aveam nevoie. E momentul să dăm înapoi. Bani, mulți bani. Dar, mai ales, TIMP. Așa cum Chef Cezar a muncit peste 15 ore chiar și de ziua lui 🙂 Și a avut puterea la final de a sta la poze cu toată lumea și de a petrece 3 zile și 3 nopți alături de toți cei care i-au făcut viața mai frumoasă.
Să nu uităm nici de Cristian Cristea, un om extraordinar care a venit alături de Țara lui Andrei din partea City Grill. I-a învățat ospătărie, a muncit zi și noapte cu ei, alături de colegul său Dan Irimia. Mentori de seamă în tabără au ajuns să fie iubiți și respectați de toți copilașii, voluntarii și organizatorii. Iar la final a acordat și 2 burse și a promis că va lua în practică mulți ospătari de săptămâna asta.
Mai multe puteți descoperi și în video de mai jos. Este discursul de mulțumire al Monei la cina de la Casa de Ceai Regina Maria, unde cei 60 de copilași au gătit și servit masa pentru peste 70 de invitați speciali care, sperăm, vor duce mai departe vorba despre Tabăra Meseriașilor și îi vor ajuta să își continue munca mulți ani de acum încolo.
Mulțumesc #TaraluiAndrei pentru tot ce am învățat în cele 5 zile petrecute aici. Ne revedem cu siguranță anul viitor, sper că în calitate de voluntar, nu doar blogger și prieten invitat!
