Ieri seara, plecand de la intalnirea cu doua prietene de suflet, mergeam eu pe Magheru zambind nevoie mare. Cand sa intru la metrou, sa ma vad cu al meu domn, o voce ascutita ma striga …
„Un parfum nu iti dau domnisoara?”. Trec pe langa, zambesc, spun „Nu, multumesc!” si gata. De unde? Fuge dupa mine. Mi le baga in fata. Un „J’adore” alb si inca ceva, nu am retinut. In cutie, sigilate, variantele mari.
Ii spun inca o data ca nu ma intereseaza. Imi zambeste, ma tine de brat si imi spune cu nonsalanta, „Haide fai, le-am furat! Ti le dau la pret bun, nu o sa regreti!”. Am facut ochii mari si am intrebat-o daca nu ii este frica sa spuna oricui ce a facut. „Si ce o sa faci? Ma duci la politie? Cine a zis ca vin? Hai, cumperi sau nu?”
Am reusit sa plec. Si acum va intreb pe voi … e motiv de mandrie sau asa convinge mai usor? E o tactica de vanzare :))? Daca stii ca le-a furat te tenteaza mai mult sa le cumperi? Ca eu nu am inteles!
Și eu nu înțeleg acest lucru deloc…
Eu nu aș cumpara ceva furat în nici un caz!
Eu am retinut de aici, ca nu le e frica de nimic. Nu le e frica nici de politie si nici de noi, cetatenii de rand. Cumparator oricum gaseste, din pacate.
Chestia cu furatul o introduc pentru a te face sa crezi ca produsele sunt vezi doamne originale. Chestia e in felul urmator:
1 lucrurile sunt falsuri ordinare si in cutie ai surpriza sa gasesti orice altceva
2 in caz de chemare a politiei nu sta nimeni sa o astepte, iar lucrurile nu sunt furate, decat false.
Exact. Prinde la adolescente si nu numai
Fete care se lauda „mi-e plina baia de parfmuri originale”
Sigur, numai ca ele costa 5 euro in pietele Europei 🙂
Biaggio are dreptate. Daca marfa este prezentata in aceasta maniera are toate sansele sa fie vinduta. Are garantie de originalitate !!!!
Da, da, el încerca de fapt să-ți explice că-s originale… chipurile.
Buna,
E vorba de ‘teoria chiripirului”…oamenii sunt tentati sa cumpere lucruri originale la preturi „de nimic”….si in acelasi timp se tem de „falsuri”. Adica …hotului de hot e frica. Acest