Era seara si in Sun Plaza era plin de lume. Pe canapeau de la intrare, pe stanga, statea un domn. Asa arata, elegant, cu o palarie neagra, pantaloni la dunga si pantofi de lac. Atragea atentie datorita unui element surpriza: un buchet superb de lalele.
Se vedea ca asteapta pe cineva. Cel mai probabil pe „Ea”. Era atent peste tot, cauta cu privirea prin stanga si dreapta, se mai uita in telefon cateva secunde si apoi imediat ridica privirea. E nerabdator deja. Eu ma asez langa el ca sa astept si eu pe cineva. Profit de ocazie sa il studiez.
Asteapta 20 de minute si, la un moment dat, privind in multime, zambeste larg. I se lumineaza fata, se ridica, isi aranjeaza costumul, ia buchetul de flori cu atentie, aranjeaza ambalajul si porneste …
In multime se intrevede o doamna. Eleganta, cu un costum grena si coafura ingrijita, o geanta mare pe umar si o plasuta prin care se vede o cutie de mancare. Poate ca vine de la munca. Cauta cu privirea pe cineva si e putin agitata. Probabil ca a intarziat. Da cu ochii de el si zambeste 🙂
Cand ajung unul langa celalalt, totul se opreste in loc. Se apropie, se ating usor si se vede ca sunt … rusinati, timizi, parca la inceputul unei povesti frumoase de iubire. El se apleaca sa o sarute si apoi ea se rusineaza si intr-un gest de o feminitate incredibila. Isi aseaza capul pe umarul lui si inchide ochi. El o ridica si ii ofera buchetul de flori. Primeste un zambet larg si totusi rusinat. Parca ei nu ii vine sa creada ce i se intampla. Il ia in brate, il strange tare si inchide ochii zambind. Parca nu i-ar da drumul.
Pornesc spre restaurante si ea il roaga, probabil, sa o astepte ca merge pana la baie. El ii ia buchetul de flori si plasuta din mana si se aseaza la o masa. Se intinde, se aseaza comod si zambeste larg …
Iubirea nu are varsta si prin astfel de momente ar trebui sa trecem toti. M-a fascinat timiditatea si rusinea lor pe care le-am mai vazut doar la tinerii indragostiti care la primele intalniri fac gesturi stangace. Am zambit toata seara ….
Frumos, ai mai vazut fetitele de la restaurant?
In ziua aia nu au aparut si a mai fost cineva si s-a uitat dupa ele si nimic. Au inceput scoala. O sa incerc in weekend sa dau de ele sau sa vedem daca reusesc cei din mal …
Este demonstrat ca la varsta a doua se infaptuieste dragostea adevarata.Are fundamntul in experienta vietii fiecaruia si in gradul de pretuire maxime a vietii.Ca mai sunt si uscaturi tot viata a demonstrat…
vrei parere si sa o mai si moderezi.aida de…Lumea sa ne cunoasca asa cum suntem si nu cum ne fardam noi!regret
Moderez comentariile doar pentru ca sunt spamuri multe, nu din alte motive 🙂 Multumesc!
-Dupa cum arata blogul dtale. credeam ca stii sa faci diferenta intre spam
si moderare…?un individ,desi il laudam intrún comentariu si bagata ce si
cum a vrut in gura mea in serii de cate 32 mesaje ,pachete
multe.Convingandul care este realitatea,mi-a cerut iertare cu rugamintea sa
sterg ce a postat.Erau rafale a cate 32 mesaje.I-am demonstrat ca pot sterge
si cateva din rafala de 32 si o rafala intreaga,dar daca vrea sa demonstreze
ca ne-am impacat,sa stearga el tot ce a scris.Si a facuto.Era in clasa a 11
a si avea o minte brici,dar pusa pe rele.L-am indrumat cat am putut si a
terminat informatica la Iasi,iar acuma este la o firma multinationala unde
o duce foarte bine.Pe unul din blogurile mele pastrez comentariile lui
ultime,unde mi se plange ca are si el un blog care nu prea este vizitat.L-am
vazut si i-am raspuns ce am vazut.Era prea tehnic.Si cui ii trebuie
scoala?Toti stiu de toate…?
-In locul moderarii exista posibilitatea stergerii.Moderarea insulta
inteligenta celui care-ti acorda atentia sa,indiferent sub ce forma.Sa auzim
de bine.
Iti inteleg parerea dar primesc cam 20 spamuri de la roboti pe zi. Nu sunt la calculator mereu. Daca le-as lasa nemoderate cum ar fi? Plus cititorii cu limbaj colocvial. Scuze dar … moderare 🙂 Nu are nicio legatura cu cititorii ci cu spamurile de la roboti, in principal.
Hmmm… ar trebui sa fac si eu asta, cand voi ajunge la varsta dansului. Mai putin timiditatea 😀
vrei sa-mi spui ca ai stat 20 min sau chiar mai mult, urmarind niste bosorogi de la „canapeaua de la intrarea” pana s-au asezat la masa la restaurant, ca sa-l vezi pe mosulica cum „se-ntinde” ?? Chiar nu inteleg ce te-a fascinat !
Asteptam si eu pe cineva nu e ca si cum am stat acolo pentru asta. Si ce m-a fascinat am explicat deja in articol 🙂
ai asteptat si tu pe cineva aproape 20 min, dupa care te-ai dus dupa ei pana la restaurant si i-ai urmarit in continuare ! eu ASTA am inteles !
Hahaha offf chiar trebuie date toate detaliile? Nu asta e ideea articolului. El a asteptat 20 de minute, eu 30. Restaurantul la care s-a asezat la masa era fix langa locul unde asteptam. Deci eu nu m-am deplasat. Pacat ca din povestea asta frumoasa ai retinut doar asta …
ma, stii vorb-aia : fiecare intelege ce vrea :)) apropo, eu tot n-am inteles cum ai reusit sa-ti blochezi contul de yahoo mail ! ai avut atata rabdare sa bagi parola gresita de 10 ori, apoi sa introduci codul captcha + parola gresita de inca 30-40 de ori ? hm…