Liniștea din privirea unui câine

Mâine se va discuta despre ce am făcut de Paște și 1 mai. O să ne țină poveștile minim 2 zile, în funcție de cât de interesante au fost experiențele colegilor.

Eu am stat alături de Cel Drag, am fost într-o comună superbă despre care abia aștept să învăț mai multe, am mâncat câte puțin din toate, am început 2 cărți noi, mi-am urmărit serialele preferate și … m-am bucurat de liniștea din privirea unui câine.

Nu vă voi arăta o fotografie cu el. Nu vreau să îl fac mai vedetă decât este deja. Plus că aș vrea să păstrez privirea aceea pentru mine. Iar cei care au câini înțeleg. Mi-e dor de pisicile pe care le-am avut, de Dumi, de Sia, de Pic și Poc, de Til, de Vuvu … dar liniște ca asta de care am bucurat zilele astea în ochii lui Țuțu nu am mai găsit nicăieri. Și așa învăț de ce se spune că cei mai buni prieteni ai oamenilor sunt câinii.

Te trezești și ieși din casă. Te întâmpină, sare în brațele tale, te linge, se învârte în jurul tău, se aruncă pe spate să îl mângâi pe burtă și cere iubire. Te lasă să te așezi la masă și așteaptă cuminte. Te însoțește peste tot. Când ieși pe poartă plânge de dorul tău. Și cu aceeași intensitate te primește înapoi. O dată, de două ori … de fiecare dată. Seara adoarme lângă ușa ta pentru că știe că și mâine vă veți iubi la fel. Cu liniște în ochi.

În weekend-ul ăsta m-am îndrăgostit de un câine, de ochii lui, de liniștea pe care mi-a oferit-o și de lecțiile pe care le-am învățat de la el: bucuria de a trăi, răbdarea, iubirea necondiționată, încrederea, plăcerea de a te juca și respectul față de cel care are grijă de tine!