fbpx

A trecut ceva timp de când am fost în Țara lui Andrei, pentru a treia oară. Am acceptat imediat invitația prietenilor de la Petrom pentru că știam că voi face parte, iarăși, dintr-o poveste frumoasă și o perioadă care va schimba radical viața a 50 de copilași. 

tara lui andrei

Și exact așa a fost. Trei zile am stat printre ei, prea puțin pentru mine, însă suficient ca să îi îndrăgesc și să îi apreciez enorm. De ce? Pentru că eu, la vârsta de 16 ani nu știam să fac atâtea ca ei, nu aveam planurile lor de viitor și … să fim sinceri nici acum, la aproape 30 de ani, nu știu să gătesc. Iar ei sunt deja mari bucătari și se pregătesc să cucerească lumea. Au viitorul în față și sper să ajungă curând la maturitatea necesară pentru a înțelege și fructifica asta.

Am ilustrat acest articol cu 5 imagini care cred ca definesc experiența noastră. Prima este imaginea unui colier cumpărat de la Bike Fest și pe care l-am avut cu mine în tabără. Iar acest mesaj a fost cel transmis de mine de fiecare dată când unul dintre ei era speriat sau se simțea exclus. Un băiat care adoră să gătească, dar a fost pus la spălat de vase. O fată care credea că prăjitura ei nu o să fie apreciată. Și un alt băiat care nu credea că o să ia bursa de la Chef Cezar Munteanu.

tara lui andrei

A doua imagine este una plină de emoții. Pentru ei a fost încununarea unei săptămâni de muncă. Au gătit și au servit 44 de personalități din toate mediile, de la jurnaliști la secretari de stat, de la bloggeri la oameni de afaceri. Nume importante care vor avea un cuvânt greu de spus în viitor în mediul educațional și care au fost convinși de 50 de copilași muncitori că merită să investească în școlile profesionale și în viitorul lor.

Pentru organizatorii “Țara lui Andrei” a fost testul suprem dupa atâtea săptămâni de muncă. Rezultatul final pentru tot ce au făcut alături de câteva sute de tineri. Șansa de a spune statului român că eforturile lor merită observate, încurajate și fructificate. Iar pentru mine, seara aceea a însemnat o mică nebunie în care le-am fost alături așa cum am putut și m-am asigurat că vor arăta tuturor ce pot. Printre altele, să gătească și să servească tot ce vedeți mai jos, în meniul transcris de Chef Cezar și învățat de toți.

14453869_10157462674530576_511648670_o

Țara lui Andrei este definiția lui “Se poate!”. Iar toate discuțiile pe care le-am avut cu Mona Nicolici și cu voluntarii de anul acesta și de anul trecut mă fac să sper asta și să le fiu alături așa cum pot. Pentru că suntem într-o lume în care fiecare “Bravo” contează, mai ales când este obținut de un copil de 16 ani care a muncit 10 ore pe zi timp de o săptămână pentru a învăța și pentru a spera la un viitor mai bun.

În tabără, singura în care am fost vreodată până acum și în care revin cu drag, an de an, mi-am dorit tare mult să îmi îndeplinesc și eu o dorință. Aceea de a alerga pe la Castelul Bran. Am reușit să fac 8km pe o căldură ucigătoare, fix înainte de marea cină. Pentru că … se poate!! Și pentru că cei mici m-au făcut să mă simt mică de tot și aveam nevoie de un moment în care să mă simt iar mare. Sau măcar puțin mai mare 🙂

alergare tara lui andrei

Iar ultima imagine este reprezentativă pentru Sabina de la aproape 30 de ani. Privesc înainte cu încredere, zîmbesc cât pot de mult și mă bucur de fiecare moment, ala cum vine și cum este!

Fotograf: Ana Georgescu
Fotograf: Ana Georgescu

În 2017 îmi iau concediu mai mult de 3 zile pentru Țara lui Andrei 🙂 Merită, vă garantez!

 

Poate vrei să citești

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.