Sunt multe cazurile in care ceva ce ar trebui sa fie normal, nu se intampla. Dintr-o mie de motive. Iar atunci cand, in tara sau in strainatate, un om se comporta asa cum trebuie cu tine, nici nu stii cum sa reactionezi.
Sa va dau cateva exemple:
– cand o batrana este ajutata sa treaca strada
– cand un taximetrist sau un sofer de autobuz iti da prioritate
– cand alergi dupa metrou si nu ti se inchid usile in nas fix inainte sa intri
– cand secretara zambeste si te ajuta cu ce ai nevoie
– cand nu stai la cozi interminabile la medic
– cand la posta dai de un functionar amabil
– cand un om este agresat in public si trecatorii sar sa il ajute
– cand scapi dintr-o mare aglomeratie din piata fara sa ti se fure nimic
– cand o saluti pe doamna de la bilete si iti zambeste inapoi
In rest, e fix pe dos. Asa de rare sunt momentele astea de normalitate, incat am ajuns sa ne bucuram de ele. Si e pacat. Unul dintre ele este cel de sus, din statusul unei prietene mutate de curand in Dublin (un oras unde am multi prieteni si despre care vreau sa scriu mai multe). Nu am auzit niciodata in Romania sa se intample asa ceva. Nu e ceva generalizat. Nu inseamna ca toti farmacistii fac asa, dar chiar si unul e suficient pentru cineva venit dintr-o tara in care la farmacie, uneori, esti primit ca ultima lepra, nu ca un om normal (nu generalizam, logic, exista si cazuri frumoase la noi in tara), nu exista plafon, nu au medicamente, nu comunica intre ei, nu te ajuta sa iti cauti medicamentele la alta farmacie din lantul lor etc.
Va multumesc ca ati citit acest articol si daca v-a placut, va invit sa il dati mai departe si sa imi povestiti si voi astfel de momentele de normalitate care v-au surprins placut!
