Stiti ca v-am povestit de domnul Til acum o luna si ceva. Iata ca a venit momentul sa ne despartim de el, din pacate.
Mai multe despre cum l-am gasit si l-am indragit gasiti aici. Nu imi este usor sa fac asta dar, daca tot discutam despre animale zilele astea, vreau sa ii fie bine.
Nu e normal sa stea in casa singurel 10 ore pe zi. Apoi, din pacate, are o energie de nedescris astfel incat am „maini de proprietar de pisica”, alearga de nebun fara oprire si a invatat sa sara din ce in ce mai sus 🙂 Stiam tot ce ma asteapta dar am dat de un pisic mult prea agitat.
Astfel, cred ca ii e mai bine undeva la curte, unde sa aiba loc de desfasurare. Sper sa il mai revad si o sa imi iau probabil, mai incolo, o pisicuta mai mare si mai cuminte, mai ales cand nu voi mai ajunge acasa la ora 23 in fiecare zi.
Cine este Til?
– un motan nascut cam pe 16 iunie
– l-am gasit pe strada, intre masini, si spre bucuria mea am reusit sa ii salvez viata
– doarme ziua mult si noaptea la fel dar cauta companie
– plange 2-3 minute cand il inchizi undeva dupa care adoarme
– se joaca cu orice face zgomot si se misca
– face la litiera, mananca ce e normal pentru juniori si adora mancarea umeda
– a avut contact cu un motan mai mare si nu s-au razboit, doar s-au ignorat si i-a mancat mancarea 🙂
Am fost o data la veterinar, am facut tratament contra puricilor, s-a vindecat. E foarte curat si toarce mult de tot, cand se linisteste. Il dau cu litiera, ceva mancare, 3 vase pentru apa si mancare.
Ma gasiti aici, pe mail sau pe Facebook si poate ajunge la voi in orice zi 🙂
Sper sa ii gasesc un stapan iubitor care sa stie sa se poarte cu el. Merita iubirea noastra si atentia celor care o sa il aiba. Va rog sa ma ajutati cu un share, ca sa ii gasim o casuta primitoare (preferabil curte)!
Buna Sabina,
Sper ca nu o sa ajunga la cineva sa stea in curte. Cel mai bine e sa fie castrat si sa stea in apartament fara legatura cu lumea de afara, sau doar in ham si impreuna cu stapanul/stapana.
Exista boli care se iau prin saliva de la pisicile infectate sau prin muscaturi (FIV si Felv) si sa nu mai amintesc de pericolul masinilor sau al oamenilor rau intentionati.
Sa stea singur in casa 8-9 ore pana vine stapanul, din punctul meu de vedere, nu e ceva foarte rau, mai ales ca el doarme, mananca sau se joaca iar din punct de vedere al sigurantei e safe 🙂
Cateva articole despre pericolele cu care ar putea sa se intalneasca http://www.peta.org/living/companion-animals/indoor-cats.aspx; http://prime.peta.org/2011/02/outdoor-cats
Sper sa gasesti pe cineva care vrea sa il adopte si sa il tina doar la interior 🙂
Alexandra
Si eu sper sa ii gasesc un stapan iubitor, la casa sau curte sau apartament 🙂 Multumesc pentru sugestii
In casa cred si eu ca ar trebui sa stea, mai ales ca acum a devenit un rasfatat. 🙂
Distruge tot din pacate ….
Parerea mea e ca are nevoie de inca un pisic cu care sa se joace 🙂 eu am 2 fetite care isi tin companie una alteia cat sunt plecata
Stiu ca iti doreai de ceva timp o pisica. Sunt curioasa daca, dupa episodul cu Til, iti vei mai dori una.
Eu am trei: una de 6 ani, crescuta in regim de stat singura timp de 5 ore pe zi (timp de 4 ani) si doua de 1 an jumate, crescute impreuna de cand aveau doua saptamani.
In copilarie, cea mare facea numai tampenii – de la distrugerea canapelelor, jupuirea tapetului pana la bocanitul in dulapuri noaptea. Cei mici, insa, nu au mers niciodata mai departe de rosul catorva bride. Pur si simplu sunt atat de preocupati sa se joace unul cu altul incat distrugerea casei nu se numara printre obiectivele lor existentiale.
In urma acestei experiente mi-am schimbat complet conceptia despre puii de pisica (pe care inainte ii vedeam ca pe niste mici draci impielitati gata sa-ti intoarca universul cu susl in jos). Acum imi par niste sfintisori, desi cu mustati si coada :). Dar pentru ca imaginea sa fie reala este musai nevoie de doi.
Acesta este sfatul pe care il dau fiecarui iubitor de animale care vrea sa adopte pentru prima data un pui de pisica: ia doi.
Acelasi sfat ti-l dau si tie, desi nu ne cunoastem si este posibil ca sa fie interpretat gresit. O fac totusi, gandindu-ma la avantajele pe care le-ati avea amandoi:
Til ar fi in continuare acasa, si nu in asteptare, ingrosand randurile animalelor care isi cauta cu disperare un stapan. Un alt pisoi, care probabil ca altfel nu ar avea prea multe sanse sa fie adoptat, s-ar putea bucura de dragostea unei persoane calde si echilibrate. Iar tu vei simti nu doar ca ai facut doua fapte bune, ci si ca ai intrat cu dreptul in clubul „pisicarilor”. Ca sa nu mai vorbesc despre toata afectiunea pe care o vei primi in schimb.
Va doresc mult succes si sper ca, indiferent care ar fi ea, decizia ta sa aiba un deznodamant fericit pentru amandoi 🙂