fbpx

O cheama Tanti Leonida, m-a rugat sa o strig Leo, dar nu pot. M-a inteles. Sta la 2 apartamente de mine si si-a facut programul de dimineata astfel incat sa ne vedem zilnic. E noua mea prietena.

Am cunoscut-o duminica. A auzit cheia in usa mea si a asteptat sa ies ca sa mergem impreuna cu liftul. Nu o mai vazusem niciodata, sau poate da. Sunt multi batrani la mine in bloc. Mi-a zambit, mi-a tinut usa si am intrat in lift. Am observat ca plangea. S-a ascuns mica intr-un colt, eu in altul si stateam tacute.

La un moment dat, zambeste si imi spune “O sa imi iau si eu o gentuta mica asa ca a ta”. Aveam o geanta neagra, mica, pusa peste umar, ca sa am mainile libere. Ridic ochii, zambesc instant. Adauga “Dar putin mai mare, sa imi intre painea in ea”. Nu vreti sa va imaginati ce zambet avea, printre lacrimi. I-am spus ca eu nu mi-am luat mai mare pentru ca o incarc si se face grea. Mi-a dat dreptate, mi-a urat o zi buna si ne-am vazut de drum.

Luni dimineata ajunsesem la lift si o aud strigandu-ma. Se ducea sa isi ia paine si mi-a zis ca ii e urat sa coboare singura si daca nu ma supar, cand o sa poata o sa mearga cu mine dimineata. Iar plangea. Am intrebat-o daca o pot ajuta cu ceva. “Am cazut asa de tare … M-am lovit la genunchi si acum am nevoie de carja. Ma doare dar nu ma voi inchide in casa din cauza asta. E soare afara …”. M-am ascuns pentru ca imi dadusera lacrimile. Stiam ce am de facut.

Astazi dimineata nici nu iesisem bine din casa si era deja la lift. A vazut ca am o punguta in mana si m-a intrebat ce e acolo. I-am oferit-o si i-am multumit. A zambit, si-a sters lacrimile, si s-a uitat inauntru. Nici nu am mai apucat sa luam liftul. A gasit o geanta neagra, de pus peste umar, suficient de mare cat sa ii intre o paine. Nu a fost usor sa gasesc dar iata ca am reusit. Zambetul si emotia ei … au fost o rasplata suficienta. Mi-a promis ca de maine o poarta.

Noua mea prietena este Tanti Leonida, sta la etajul 8, plange mereu si are 94 de ani. O voi tine aproape pentru ca imi insenineaza diminetile.

Poate vrei să citești

17 thoughts on “Pentru ca prietenia nu are varsta

  1. M-a emoționat tare articolul tău. Și mi se pare că ai făcut un gest tare frumos oferindu-i geanta respectivă. Poate ne mai povestești, din când în când, câte ceva despre Tanti Leonida:)

    1. 🙂 Iti dai seama cat de usor a fost pentru mine sa ii cumpar geanta, nu :)? Abia astept sa o vad maine cu ea. Si o sa incerc sa o vad cat mai des. Va mai povestesc de ea 🙂 Pup

  2. bine ca mai poate sa iasa din casa acuma cu vremea frumoasa…ca daca vine iarna e destul de greu pentru batrani sa mai socializeze in fatza blocului 🙂

    1. Da asa e. Am multi batrani care stau in fata blocului dar nu au mai mult de 70 de ani. Ea nu coboara decat foarte rar. O sa o ajut eu cu ce are nevoie la iarna. Abia astept 🙂

  3. Frumos! Si sper sa fie asa mereu, nu numai pentru ca 2012 e anul European al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii …

  4. Si eu am o prietena de 95 de ani care sta pe palier cu mine. Se gospodareste singura, nu are nici o problema de sanatate si are o stare de spirit potrivita varstei de 20 de ani. Nu as renunta la prietenia ei pentru nimic in lume, e mai tanara decat altii care sunt tineri doar in buletin 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.