fbpx

Am scris acum 1 an despre ulița copilăriei. Strada principală din Dridu, pe lângă Fierbinți și Urziceni. 52km de București. În weekend am revenit acolo, în brațele lor.
    13509320_1358802540802112_1848586047_o

Trenul care duce la ei se oprește în fiecare stație. O oră și jumătate în care dorul și emoțiile cresc din moment în moment, cu fiecare stație, cu fiecare persoană care urcă sau coboară din tren și cu fiecare minut în care sunt mai aproape. Ajunsă în gară fac dreapta, apoi stânga, trec de cimitir, mai merg puțin și, pe dreapta, e casa în care din 2010 e copilăria mea. Și brațele lor.

Nașa și nașu. Părinții pe care mi i-am dorit mereu. Cei care m-au dus în biserică și mi-au dat numele de Sabina. Cei la care mă întorc mereu pentru a îmi retrăi copilăria. E adevărat că terenul de acolo a devenit “la țară” pentru mine abia la 14 ani. Până atunci nu știam ce înseamnă să ai un loc în care să te duci, să te joci cu cei mici, să alergi pe uliță satului, să te saluți cu toată lumea și să fii a cuiva. “Alexandra, fina familiei Preda de pe strada principală”. Sunt de-a lor și tare bine este!

13460881_1358803130802053_331113284_o

În grădină cresc toate florile, legumele și fructele de care ai nevoie. Trandafirii care au deja 15 ani sunt mai înalți decât mine. Dacă acum ceva ani nu era niciun animal prin curte, azi m-au înveselit 3 câini și o pisică. Tano e independent și falnic, dar s-a împrietenit deja cu Puca, Mica și Bibi. Și toți ne iubesc pe noi. Apără casa și ne fac să râdem în fiecare zi, indiferent cât de supărați suntem sau nu.

13499696_1358804574135242_1478152211_o

Iar când luăm o mică pauză, revin la ei în brațe. Mă întreabă ce am mai făcut, cum îmi merge, cu ce mă pot ajuta și ce planuri de viitor am. Mă roagă să le recomand filme bune pe care să și le descarce, să îi ajut cu noile lor telefoane ca să își instaleze aplicația prin care văd ce stele sunt pe cer, discutăm meciul de ieri și alegerile de acum câteva săptămâni. Ne amintim de campionatele pe care le făceam când eram mică și știam toți zeii și zeițele din “Legendele Olimpului”. Sau de tura de pe mănăstirile din nord și ploile pe care le-am prins la cules de ciuperci. Plănuim o excursie în Lisabona pentru anul viitor.

E multă liniște și pace aici. Departe de București, de muncă, de nebunie. Măcar doar pentru câteva ore.

13499619_1358802554135444_499984568_o

Dridu, promit să revin la tine, an de an, cu aceeași dragoste și dor! 

P.S. Fotografiile au fost realizate de Cel Drag cu Huawei P9. Despre el, revin cu un articol detaliat 🙂

Poate vrei să citești

One thought on “Reîntoarcerea acasă, în brațele lor

  1. Buna

    Imi place tot ce scrii pe blogul tau.

    Eu mi-am petrecut copilaria la tara, la bunici, in Oltenia, mai exact in jud.Gorj. imi aduc aminte de zilele de vara petrecute pe vale, cu vitele. Mergeam impreuna cu sora mea si verisoara mea cu vitele pe vale. Ne strangeam toti copii de prin sat cu ce avea fiecare. Ce ma surprindea cel mai mult era faptul ca veneau copii cu gastele si cu curcile pe vale, nu doar cu vaci, vitei si porci. In Oltenia, cel putin la buncii mei, orice animalut trebuia scos la pascut. Mergeam desculta pe camp. Imi placea sa simt iarba sau pamantul uscat sub picioare, Culegeam prune pentru tuica, rosii pentru sucul de rosii, imi placea sa ud gradina cu bunicu’ sa vad daca apa merge pe fagasul ei sau nu (daca nu insemna ca pe undeva era o cartita), imi placea sa “adap” animalele la fantana, sa ma scol dimineata in macanitul ratustelor sau puitul puisorilor de gaina, in cucurigul cocosului, in latratul cainelui la trecerea oricarei persoane. Imi aduc aminte de linistea de la tara din miezul zilei, de mirosul painii facute de bunica in cuptorul de vara, de tocanita de gaina, de porumbul copt in cenusa, de multe alte bunatati pe care le facea bunica. Acum a ramas in locul bunicilor matusa mea si verisoara mea cu baietelul lor. Totul e ca pe vremea bunicilor, doar dansii lipsesc de acolo.

    Sa nu te indepartezi de locurile acestea. Sunt cele mai frumoase si mai linistite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.