Sunt la coada la medicina muncii. Din 5 in 5 minute iese doamna sa ma intrebe daca pot sa mai stau. Am venit fara programare. Asa ca astept.
Langa mine e o batranica eleganta. Palarie alba, rochie alba lunga, sandale negre si o geanta frumoasa neagra. Parul ii este grizonat, tuns scurt. Ups, e abia crescut dupa chimioterapie. Cancer. Discuta cu ceilalti pacienti despre asta zambind.
Ramanem noi doua pe hol si ma roaga „cand intru, daca sunteti draguta, imi tineti bastonul?”. O intreb daca se descurca fara si daca o pot ajuta si primesc un raspuns superb „e bine, macar in cabinet la doamna sa ma simt mai tanara si sa vada ca ma lupt, nu ma bazez doar pe batul asta”.
A intrat in cabinet. Acum stau cu bastonul ei si zambesc. Si doamna doctor zambeste cand o intampina. Hmm, sigur sunt intr-un spital? In 10 minute iese batranica, e bucuroasa ca nu i-au dat alte medicamente ca nu i-a venit inca pensia si nu avea bani de ele. Ne doreste sanatate, merge putin si se aseaza la coada la alt medic.
Intre timp eu am intrat si am rezolvat. Wow, ce e cu medicii astia asa de amabili? Si pe strada Paris am dat de textul din imagine. Hmm .. today is a good day!
