Astazi scriam pe Facebook despre un tanar care a prins metroul, a zambit tuturor calatorilor si nimeni nu i-a raspuns. A fost un moment trist. Am uitat de asta, cand am stat inghesuita 10 minute in 104.
Am vazut ca statia e plina de oameni cu toate ca un autobuz tocmai plecase. Mi-am dat seama ca o sa fie foarte greu sa iau urmatorul 104 dar m-am postat strategic in fata si pregatita de “razboi”. Nu a fost asa, mi s-a demonstrat inca o data ca se poate!
Sa va zic, pe scurt, cu liniute, ce s-a intamplat:
– a venit autobuzul, era deja plin
– ne-am asezat in trenulet, am lasat loc sa coboare oamenii (cam putini) si am inceput sa urcam
– am nimerit spre usa, au mai incaput 2 persoane strivite in spatele meu
– s-a facut loc cat mai mult posibil si am si auzit o remarca “haideti sa intram toti ca sa ajungem cu bine la munca”
– a pornit autobuzul si la fiecare statie trebuia sa ne dam jos ca sa lasam sa coboare lumea
– m-a socat unitatea si modul in care ne ceream scuze ca ne calcam pe picioare si ne imbrancim
– nu a injurat nimeni tot drumul, nu a ridicat nicio persoana tonul
– la un moment dat m-a lasat cineva sa ma urc pe o laterala si sa fac schimb cu altcineva, ca sa nu mai cobor de fiecare data
– la final, am coborat din autobuz si o fata mi-a spus “spor la munca” si ne-am zambit reciproc
Nu intotdeauna suntem rai, nervosi, irascibili intr-un autobuz arhiplin. Stim sa intelegem ca toti trebuie sa ajungem undeva, toti ne grabim si nu e nevoie sa ne accentuam starea naspa din fiecare dimineata. Astazi am inceput ziua bine!
Cateodata… am impresia ca voi nu circulati cu autobuzul decat odata pe an, si atunci decideti sa vedeti partea buna a lucrurilor. Fara sa va fie cu suparare dar de fiecare data cand citesc un articol din asta am impresia ca vad din nou reclama de la Vodafone cu “reusim impreuna” sau cum s-o mai numi. Exista binevointa si amabilitate, mai ales intre oamenii de rand, cei care alearga dupa faima, glorie si bani sunt cei mai rautaciosi si stresati…
Radu, eu rar scriu chestii negative. Scriu altii destul. Iar eu merg zilnic cu metrou si cel putin 2 autobuze, daca nu mai mult. deci nu m-ai nimerit. Si in 104, inghesuiti dimineata, sunt oameni de rand …
Sabina, nu iti era adresat direct, doar generalizam, apreciez insa foarte mult raspunsul promt si amabil. 🙂 Voi incerca sa trec pe aici cat de des imi permite timpul. 🙂 O zi frumoasa.
Este trist ca normalitatea pare exceptionala. Dar e bine ca se intampla, totusi.
Dap asa e. In cazul asta nu e ceva exceptional ci un motiv de bucurie si o dovada in plus ca nu toti suntem niste “animale” 🙂
Sa sti ca ma bucur de fiecare data cand aud astfel de intamplari. Inseamna ca nu ne-am pierdut de tot si ca exista speranta ca intr-o zi lucrurile sa devina ince incet normale.