Citeam un interviu acum si am gasit un citat in care se spunea ca „Exista doua feluri de a-ti trai viata: unul in care nu exista nicio minune si celalalt in care totul e o minune”, Einstein.
Si mi-am dat seama ca suntem atat de multi care traim la jumatate sau mai mult spre prima optiune. E trist pentru ca pana la urma exista atatea minuni pe lumea asta, de care nici nu ne dam seama. Si nu vreau sa va spun acum prea multe dar o sa incerc sa fac o mica lista pe care va invit sa o completam impreuna:
– existi, mama si tatal tau ti-au dat viata
– traiesti in acest moment
– ai prieteni si oameni care te iubesc
– mergi, respiri, vezi, auzi
– ai cunoscut, macar o data in viata, iubirea
– dai viata unui copil
– atingi o floare, te bucuri de natura si respiri aer curat
– zambesti si plangi, treci printr-o multitudine de sentimente si emotii
– ai de mancare si de imbracat
– nu te-ai lasat doborat de probleme
– ai trecut peste orice moment trist
– esti in viata chiar daca ai avut momente cand nu credeai ca vei mai trai mult
Totul e o minune si tine doar de noi daca vedem asta sau nu. Pentru ca daca alegem optiunea de a nu crede in minuni, devenim tristi si singuri. Si nu e nimic mai rau pe lumea asta decat singuratatea totala.
Voi cum alegeti sa traiti? Cu sau fara minuni?
Varianta „eu imi fac minunile mele” merge? 🙂
Toata lista ta nu e o insirurire de miracole, ci de fapte firesti, la oridinea zilei… nu ti se intampla doar tie, ci la toata planeta.
Einstein a fost ateu, iar tu nu i-ai inteles remarca. Se referea ca o parte din oameni cred in miracole, adica aia credincioii, care atribuie lui dzeu orice chestie din viata lor… ai nascut copil – e miracol de la dzeu, ai luat 9 in teza la chimie – miracol de la dzeu… etc… si cealalta categorie de oameni care inteleg viata in alt fel, realist.