Astazi am stat de minim 6 ori la un semafor din Piata Victoriei. Am avut timp sa ma gandesc la orice imi doream eu.
Voi ati realizat vreodata ca asa cum ne comportam cand e un semafor care dureaza mai mult, ne purtam si in viata? Daca ati sta sa priviti, de curiozitate, oamenii …
– sunt de o nerabdare fantastica
– pun piciorul un pas mai in fata la orice oportunitate
– sunt atat de atenti inainte si deloc inapoi
– tot ce isi doresc e sa traverse cat mai repede
– vaneaza orice spatiu liber pentru a trece pe rosu
– daca ii claxoneaza cineva, maresc pasul, pastreaza capul in pamant si nu scot o vorba
– altii se revolta, incep sa gesticuleze si se vede ce putina rabdare au … pentru absolut orice
– batranii sunt cei mai nerabdatori sa traverseze si cei care tin capul cel mai jos
– se ingramadesc sa ajunga cat mai aproape de trecere
– nu se uita la semafor ci la masini si actioneaza in functie de ele
Asa e si in viata. Nu avem rabdare pentru nimic si … de multe ori lucruri rele se intampla. Cand ne oprim si avem rabdarea sa asteptam, suntem in siguranta. Viata e ca un semafor?
La un moment dat realizezi ca nu ai trait, ca totul a trecut fara bucurie. acum depinde cat de de devreme faci asta. eu am avut un soc sa remarc ca am irosit aproape 7 ani din viata . ma straduiesc sa nu se mai repete
haha si cum am facut eu azi… :)) “e las ca-ti arat eu tie cum trec fara sa alerg :> ” FUUUGI! =)) deci pan la urma…si cand nu vrei sa te grabesti, esti fortat de imprejurari.
Pai, cum sa nu explodezi cand astepti la cozi interminabile, in trafic, la medic, cand ai o mie de lucruri de facut, dar nu si suficient timp, cand un lucru sau altul nu merge atat de bine pe cat ai vrea?
Da, din pacate asa cum zicea si cineva mai sus, viata noastra se desfasoara prea mult pe fast forward si nu apucam sa ne bucuram indeajuns de mult de micile lucruri bune care ni se intampla.