Am dat drumul celui de-al treilea proiect editorial pe blogul meu, așteptat de mai mult de 1 an. Vreau să vă prezint fotografi dragi mie, care m-au impresionat prin munca, dar, mai ales prin personalitatea lor. Pornind de la ideea că voi nu cunoașteți toți fotografii pe care îi cunosc eu și ei merită promovați mai mult, vă prezint proiectul #FotografOM. Veți găsi aici un interviu pe săptămână, în fiecare miercuri, iar structura o să fie mereu aceeași.
Pe Vladimir l-am cunoscut la un eveniment. Am interacționat bine din prima, am râs, ne-am distrat și ne-am văzut de treabă. În zilele următoare i-am urmărit munca și atât. Apoi mi-a recomandat un prieten care să facă parte din acest proiect. Iar eu l-am invitat și pe el. Vă încurajez să îl descoperiți în interviul de mai jos și să îi admirați munca aici.
Bună. Eu știu cine ești. Iar cititorii au aflat din descrierea de mai sus. Dar, tu știi cine ești? Ai aflat până la vârsta asta sau încă mai cauți răspunsul?
Bună, Sabina. Nu aș ști să îți spun dacă eu caut un răspuns în mod activ, dar sigur unele lucruri se schimbă de la an la an. Am același fundament și câteva principii pe care le urmăresc și țin la ele, dar, din când în când, mai finisez câte ceva sau mai adaug câte un artificiu.
Îți pot spune clar că îmi place să experimentez cât mai multe lucruri, să-mi bag nasul în din ce în ce mai multe activități. Mama mă întreaba mereu “Când ai să te liniștești și tu oare?”, iar cu fiecare întrebare, eu sunt din ce în ce mai fericit să îi spun că nu știu.
Fotografie sau poză? Care e diferența? Sau nu există?
Nu există diferență. Filologul din mine nu crede în bariera asta lingvistică. Ce caută ea în arta fotografică? Să stea în cărți unde îi este locul ?). Nu stau să mă cramponez în mini-subiecte “tabu” de genul acesta. Sunt mult prea multe bariere între artiști, între public, între oameni în general, de ce să mai adăugăm încă una pe listă?
Atâta timp cât o imagine/fotografie/poză (oricum ai numi-o, este bine) îți transmite ceva sau, pur și simplu, doar îți atrage atenția și este plăcută ochiului tău, atunci fotograful și-a făcut treaba bine.
View this post on Instagram
Care a fost cel mai greu moment din cariera ta de până acum?
În fiecare zi mă confrunt cu următorul moment greu: Ce edit să-i trag pozei asteia? Ceva vintage 70’s chill, ceva 80’s punk’n’roll sau ceva modern și curățel?
Dar pentru mine, cele mai grele momente sunt acelea în care trebuie să aleg între fotografie și muzică, cealaltă mare pasiune a mea. Se întâmplă constant ca o dată din calendar să fie book-uită și pe foto și pe muzică. Oricum ar fi, tot îmi mușc puțin buza de ciudă, indiferent de decizie. Până în momentul ăsta, nu am venit cu o soluție prea deșteaptă care să se potrivească pentru mine. Nici nu cred că voi veni prea curând cu una.
Amintiri fotografice și super haioase ai? O poveste nespusă până acum și care te face să zâmbești mereu?
O data la ceva timp, fac sau se întâmplă câte o “nefăcută”. O dată am mers să pozez un concert cu tot rucsacul plin de aparatură: obiective, blitz, baterii, carduri, tot. Dar fără body…
Am făcut crowdsurfing cu aparatul și mi-am făcut selfie-uri în timp ce eram purtat pe brațe. Mi-am stropit aparatul cu destul de mult alcool, dat fiind că l-am luat cu mine la aproximativ toate petrecerile Erasmus la care am participat în Germania…
O altă întâmplare relativ amuzantă s-a întâmplat în 2016, pe când eram vocalist în trupa Wooldozer. Pe la mijlocul unui concert, colegii mei au interpretat o piesă instrumentală. Iar eu, pentru că nu aveam treabă pe acea piesă, am coborât de pe scenă, am luat aparatul în mână și am început să-mi pozez colegii de trupă. Publicului i s-a părut foarte amuzantă această scenă. Pentru mine a fost natural. Dacă nu fotograful din trupă să-i pozeze pe ai lui, atunci cine?
View this post on Instagram
Știu că te întreabă toți asta. Dar altă treabă nu ai decât să faci fotografii? Ce meserie e asta? Se câștigă și bani? Sau merge cu “vreau o poză, ofer tag pe Instagram”?
Oho, ce fotograf nu a primit întrebarea asta? Râd mereu cu o prietenă care mă întreabă “Da’ un master nu facem și noi?”.
Mie mi se pare foarte în regulă atunci când oamenii nu cunosc cu ce se mănâncă meseria de fotograf. Așa cum nici eu nu știu cu ce se mănâncă alte meserii. Din nou, mi se pare foarte ok dacă nu au curiozitatea să afle. Pot să și judece, își pot forma păreri. Este foarte ok, nu văd hazardul în a mă simți deranjat de expresii de tipul “Eiii, el e fotograf, e artist, e boem. Viața bună, călătorești, te știi cu lumea…” sau “La o cariera serioasă nu te gândești?”.
Fotografia, ca și orice altă meserie, înseamnă muncă. Multă muncă în spate. Multă creativitate, mult timp investit, mulți bani investiți și chiar și muncă fizică. Aparatura nu este ieftină, nu este ușoară, evenimentele nu țin doar 2 ore, pozele nu le scoți din aparat și gata, miros frumos. Muncești mult până ajungi să fii mulțumit de tine și de fotografiile tale, de produsul tău. Și consider că este vital să îți impregnezi stilul, felul tău de a fi, personalitatea în fotografiile tale.
Eu văd fotografia ca pe o carieră. Lucrez la acest aspect, as we speak. Nu-mi câștig existența doar din fotografie, dar îmi doresc să fac asta în viitorul mediu-îndepărtat.
Sunt fotograf începător. Sau pozar, cum li se mai spune. Și vreau să îmi aleg un domeniu (nuntă, eveniment, peisaj etc). Cum fac?
Le faci pe toate, treci prin toate clișeele fotografice posibile și imposibile, încearcă cât mai multe trenduri și vezi care a trezit ceva în tine.
Du-te emoționat, chiar și ușor neîncrezător, și trage cât mai mult. Dă rateuri și analizează-le. Când îți ies poze bune, chiar și din noroc, fii fericit și spune-ți “Bă, ce poză buna!”. Ar trebui să fie destul “combustibil” în afirmația asta încât să-ți dea energie pentru încă o tură, pentru încă o poză bună. Sau două!
La un moment dat, te vei simți comfortabil într-un domeniu. Rămâi acolo, învață tot ce e de învățat din fotografie în acel loc și apoi, când te simți încrezător (sau plictisit), aruncă-te în altele.
View this post on Instagram
Cum te promovai înainte de social media? Cum ajungeai la clienți și la fanii tăi?
Am 25 de ani, m-am născut cu Social Media în brațe. Deși e foarte importantă, tot sunt de părere că o recomandare sau, pur și simplu, o vorbă aruncată unde trebuie, când trebuie, la cine trebuie, aduce rezultate mult mai practice decât un share pe Facebook sau un promo pe Instagram.
Ăsta a fost un interviu ciudat, altfel. Știu asta. Dar măcar ți-a plăcut? Sau preferai întrebările clasice?
Sunt un mare fan al lucrurilor “off the beaten track”, așa cum este și acest interviu. Am simțit întrebările clasice, ascunse bine prin formulările întrebărilor “ciudate”. Un mare plus.
Mulțumesc mult pentru oportunitate. Să ne pozăm zâmbitori și sănătoși!
Mulțumesc pentru că ești #FotografOM. Așa să rămâi 🙂
……………………………….
Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi interviul cu Vladimir și aștept, cu drag, feedback în comentarii. Până săptămâna următoare, vă doresc să fiți oameni!
P.S. Descoperă și interviurile cu Gheorghiță Rafailă, Vlad Ilaș, Dan Dinu, Raluca Antuca, Călin Stan, Daniel Chindea, Andreea Bordeanu, Ovidiu Ștefeligă, Luiza Boldeanu, Toma Bonciu, Alin Popescu, Alex Damian, Costin Fetic, Silviu Pal, Dan Mihai Bălănescu, Monica Lazăr, Galia Dan, Bogdan Zop, Oliver Merce, Sebastian Popescu, Marius Călin, Cătălin Urdoi, Alexandra Bușcu, Crina Popescu, Vlad Eftenie, Victor Carapcea, Vlad Cupșa, Miluță Flueraș, Siluk, George Pricope, Raul Craioveanu, Costin Mocanu, Gina Buliga, Matei Edu, Ana Măreșescu, Adrian Petrișor, Marius Eduard Canura, Ciprian Vlăduț și Marian Cristea.
