Orice #BloggerBeton trebuie sã ajungã la un moment dat sã vadã cum se face betonul, nu?
Invitați la #PortileDeschiseHolcim, am fost, în gaşcã, pânã la Câmpulung Muscel ca sã vizitãm fabrica de ciment. Am reuşit sã o vedem şi pe noapte ( ora 23) şi pe zi ( ora 12) şi este la fel de mare, impresionantã şi curatã în ambele situații.
Dacã a doua zi am vizitat toatã fabrica, am cunoscut o mulțime de oameni şi am aflat mai multe decât mã aşteptam despre acestã industrie, prima zi ( adicã noapte) mi-a rãmas în minte datoritã prezentãrii susținute de domnul director Banu Cornel. Şi din cele spuse de el, cu o super mare dezinvolturã, am selectat 10 detalii pe care chiar cred cã trebuie sã le ştiți, mãcar şi doar pentru cã sunt super interesante:
1. Are o istorie care a început în anii ’70. Fabrica actualã a fost construitã între anii 2005 şi 2008 cu investiții de aproape 100 milioane de euro (cu un total de 300 milioane de la preluarea din 1997 şi pânã acum)
2. Cornel Banu s-a angajat aici în anul 1983 ca muncitor necalificat, a rezistat foarte puțin şi s-a întors abia în 1991. Acum este director de doar 2 luni, dar are deja trasate obiectivele pentru urmãtorii 30 de ani. A lucrat 2 ani în strãinãtate (Slovacia), dar s-a întors şi e foarte fericit sã munceascã în România.
3. Problema cea mai mare a industriei de ciment e poluarea, în special aceea cu praf. Iar pe vremuri, la început, şi în jurul fabricii erau nori negrii de praf. Dar de când cu noua construcție aerul e mult mai curat decât cam oriunde în Bucureşti.
4. Cele mai importante 2 obiective ale companiei la nivel național şi internațional: sã nu deranjeze comunitatea, sã ținã cont de nevoile şi opiniile ei şi sã o ajute sã se dezvolte + sã aibã 0 accidente de muncã (caz în care angajatul nu poate sã revinã la serviciu în acel moment şi are nevoie de zile libere – fãrã sã conteze a cui este vina)
5. În grupul LafargeHolcim sunt 190 de fabrici la nivel mondial, iar cea de la noi este pe locul 3 în Europa şi pe 6 internațional, din punct de vedere al “best performer” şi “best sustainable performer”. Este o reușită enormă, dacă te gândești la resursele (de toate felurile) pe care alte țări le au.
6. Știți discuțiile din ultima perioadă legate de numărul doamnelor din funcțiile de conducere? Că sunt puține, că nu sunt încurajate, că sunt discriminate etc. Iată un exemplu pozitiv: la nivelul grupului, pana în 2030 trebuie să ajungă la un procent de 30% femei în funcții de management. Iar acum, în board-ul din România, sunt 60%. That’s like wow!
7. Au dezvoltat un parteneriat cu o școală profesională (investiție de 30.000 euro) prin care au înființat o clasă specială cu 24 de elevi care fac practică la ei. La final sunt selectați 3 dintre ei pentru angajare, în funcție de rezultatele școlare, dar mai ales de cele din cadrul perioadelor de practică atât la școală cât și în fabrică. Motivul? Media de vârstă în companie e cam mare, 38-40 ani.
8. Pentru că există multe întrebări despre veniturile celor care lucrează în astfel de fabrici, iată și un răspuns direct și sincer, venit de la echipa de comunicare: salariu mediu la nivel de companie este de 800 euro.
9. Pentru că orice om angajat la ei îi reprezintă, au o politică specială și pentru șoferi. Toți au GPS pe mașini și există un angajat care îi urmărește și îi anunță când au depășit viteza, nu au centura pusă, au depășit timpul acordat traseului etc. În plus, au grijă să le găsească ei loc de parcare pe drum pentru a se odihni cât zice legea românească. Și pentru cine vrea să știe, nu transportă cu trenul pentru că nu sunt căi ferate.
Al 10-lea punct pe lista de astăzi este și concluzia mea, a bloggerilor care sunt #BloggerBeton și a domnului director: Românii chiar fac treabă!
