2 ani de Luna Diana

23 mai 2022, ora 11:17. 2750gr si 46cm. O mână de om care ne-a schimbat viața și care ne-a făcut părinți. Luna Diana împlinește astăzi 2 ani și eu încă nu știu cum a trecut așa de repede și atât de greu, în același timp.

Cum suntem noi ca părinți?

Mult mai relaxați. Știu că poate nu la asta vă așteptați, mai ales după ce la aniversarea de 1 an am spus “obosiți atât fizic cât și psihic”. Doar că anul ăsta am învățat să ne relaxăm din toate punctele de vedere.

Acum știm că toate trec (prea repede chiar), că mâine o să fie mai bine, că uneori doar prima noapte de boală e mai grea, că în maxim 1 oră o să treacă tantrumul ăsta, că după furie vine o îmbrățișare, că după un night party (de 3 ore jumătate) vine o noapte legată, că dacă acum aruncă tot mai încolo o să le strângă tot ea, că dacă azi nu are chef de mâncare mâine o să ceară porție dublă, că dacă a intrat plângănd la grădiniță sigur în 5 minute se joacă fericită ….

Suntem din ce în ce mai îndrăgostiți de ea. Îi spunem zilnic cât o iubim, că e frumoasă, adorabilă și ea înțelege și ne îmbrățișează. Cred că asta a fost cel mai frumos lucru de la 1 an la 2 ani: modul în care ea își exprimă sentimentele față de noi.

Nu e totul roz. Departe. Ne testează toate limitele, ne atinge toți nervii. Deja. Când lovește și mușcă, când se trântește pe jos, când aruncă mâncarea, când face ceva de zici că e cu o răutate maximă … Uneori uiți că are 2 ani și nu știe astfel de sentimente. Explodezi, răbufnești, respiri, iei o pauză și o iei de la capăt. Explici de 1000 de ori și, în timp, vezi rezultatele.

Cum este Luna?

Anul trecut spuneam că este o mică agitată. Așa a rămas. Nu înțeleg de unde are atâta energie. Un spiriduș de 10 kg, cu nevoie minimă de somn (uneori 8 ore pe noapte și 1 ziua, față de un total de 12-13 recomandat), care mănâncă încontinuu, aleargă nonstop și se oprește doar când adoarme tun.

Este la creșă de câteva luni, s-a adaptat extrem de bine, doarme (uneori) acolo, are deja prietene și vreo 2 iubiți (tati, pregătește pușca zic …), a format o legătură superbă cu doamna educatoare și e o bucurie să vezi cum se dezvoltă acolo.

Dacă anul trecut spuneam că a răcit o dată și atâta, well intrarea în colectivitate și-a spus cuvântul. Am trecut prin Covid, Gripa B, otită de 5 ori cred, conjunctivită, pneumonie intertițială și mulți, mulți, foarte mulți muci. Doamne că am ajuns să îi urăsc :))

Vorbește mult și o să fie o actriță de nota 10, cel puțin în fața oglinzii. Am reușit deja să o fac să iubească muzica și dansul (de când eram gravidă dansam nonstop și apoi cu ea în brațe și se văd rezultatele), este pasionată de citit și de construit, adoră să stea afară câteva 4-5 ore pe zi, are o dragoste infinită pentru prietenii ei (Radu G, Radu S, Ema) și este din ce în ce mai sociabilă.

O micuță teroristă. A luat fața tatălui ei și atitudinea și nebunia mea. Well…

Ce ne dorim pentru viitor?

Să dormim. Toți. Și la prânz, nu doar seara. Asta e aceeași dorință de anul trecut.

Să fie sănătoasă, că asta e cel mai important. Hai cu imunitatea aia și mai lasă mucii și la alții, zic!

Să comunicăm din ce în ce mai bine și să fim părinții ăia cu care se simte în siguranță, cu care poate vorbi oricum oricând, care sunt și cei mai buni prieteni în același timp.

Să învățăm împreună să creștem ca o familie. Deja simțim zilnic că ne învață, dar abia aștept să vedem ce ne rezervă The Terrible Twos. Hai Doamne Ajută, nu?

Să fie la fel de sociabilă și curajoasă ca până acum. Să învețe și STOP și NU :)))) Să fie independentă ca și până acum, dar cu limite. Să ne dea voie să o ghidăm prin viață pentru a deveni cea mai bună versiune a noastră.

Am făcut colajul de jos și pare că a fost ieri prima poză. Și totuși a trecut un an. Well mă bucur mult că scriu aceste articole și sper să mă țină obiceiul.