Stateam de vorba cu o prietena foarte buna …. despre ea, despre mine, despre ce ne mai rezerva viata… dar mai ales despre prietenii care uita de tine, care te vorbesc pe la spate si despre cat de dureros poate fi sa descoperi ca ai ramas aproape singur.
Azi dimineata am reascultat in masina melodia de mai sus. Bitza si Loredana “Aripi frante”. Cat de bine se potriveste discutiei de aseara, nu?
Draga mea prietena, dupa cum ti-am spus si ieri, prietenia se castiga greu dar se pastreaza si mai greu. Prietenii te pot insela si dupa 50 de ani. Cunosc cazuri dureroase in care dupa o viata de prietenie, banul a despartit cei mai buni prieteni.
Ceea ce conteaza in aceste momente, este modul in care vezi situatia. Exista partea rea, socanta, dureroasa cand iti pierzi prietenii dar exista si partea buna, salvatoare cand ramai doar cu prietenii adevarati si viata pare mai simpla daca nu trebuie sa te gandesti mereu cine te barfeste si cui.
Iti dai seama cine iti este prieten si cine nu in momentele grele din viata ta. Cand ai nevoie de ceva la ora 24 si o singura persoana e dispusa sa iasa din casa pentru tine. Tine de acel prieten si fa si tu la fel pentru ea. Prietenul adevarat se bucura sincer cand tu ai o bucurie, te asculta, nu doar te aude, cand ii povestesti ceva si este dispus sa mearga in viata alaturi de tine indiferent de situatie!
Mergi inainte, draga prietena! Nimeni nu poate si nu trebuie sa te opreasca! Fruntea sus, trateaza-i cu indiferenta, arata-le ce nimicuri sunt si gata! Viata merge inainte, trebuie sa mearga inainte!
Aveti grija de prietenii vostri. Multi, putini, nu conteaza! Ce e viata fara prieteni?
no, gazduta draga, iar ma facusi sa zambesc:)
partea cu prietenia non stop, ei bine, as iesi din casa la orice ora pentru oricine imi cere ajutoru…asta nu inseamna ca ma consider prietena tuturor. cat despre momentele grele, ei bine, nimeni nu e obligat sa iti acorde sprijinul, iar daca o face motiuvul poate fi extrem de variat. oricum, foarte bun topicul, unde-mi sunt bunii mei prieteni, bravo. si pupici
Ma mir ca ai mai avut timp sa mai pui lucrurile astea “pe hartie electronica”… Stiu ca erai la fel de praf de oboseala aseara ca si mine. Da, m-ai cam uns pe suflet. groaznic e ca e mult mai greu sa ma doara-n cot decat sa ma doara in suflet. Presupun ca va trebui s-o invat si pe-asta. Ale naibii lectii de viata, costa enorm… Te pup
de curand am patit o faza foarte tare..cea mai buna prietena “m`o futut” foarte tare.. si sa stii ca mi`a prins foarte bine articolul tau, multumesc; ai dreptate in tot ce zice acolo
iar melodia.. versurile explica foarte bine ceea ce nu pot eu sa le explic celor care se intreaba de ce is suparata de cateva zile..
succes cu blogul` si la cat mai putini prieteni tradatori :p
Pingback: Prietenele mele « Let’s just be us!