Din pacate, cancerul este una dintre cele mai frecvente boli in lume. In special la femei. Si multi dintre noi, o data confruntati cu ea, cu stim cum sa ne purtam.
Si pentru ca am in familie un caz actual si intre prietene unul vindecat si unul care s-a soldat cu deces, am trecut deja prin multe momente de genul. In care nu am stiut ce sa fac, cum sa ma port, ce sa spun si cum sa trec chiar si eu peste drama de a-mi vedea ruda bolnava. Si stiu ca multi dintre voi ati avut momente grele cu aceasta boala.
De aceea, am invitat-o pe Simona Tofan, consilier pshihologic, sa imi raspunda la cateva intrebari despre acest subiect. Este specializata pe consilierea femeilor cu cancer si a rudelor sau prietenilor acestora. Sper sa gasiti utile raspunsurile ei:
Care este cea mai eficienta forma de terapie in cazurile femeilor diagnosticate cu cancer la san?
Cea mai eficienta terapie este cea care functioneaza cel mai bine pentru pacienta. Din acest punct de vedere, este mult mai importanta alianta, relatia de incredere si sustinere care se formeaza intre pacienta si terapeut. Pacienta si terapeutul fac parte din aceeasi echipa, cea care invinge boala cu numele de cancer…
S-a observat o legatura intre starea psihologica a pacientei si evolutia bolii?
Nu se poate separa psihicul de corp si orice traire emotionala puternica si indelungata, atat pozitiva, cat si negativa a pacientei poate influenta evolutia bolii in acel sens. De aceea este foarte important ca pacienta sa fie inconjurata de dragostea si grija celor dragi, si sa aiba parte de o relatie foarte buna cu medicul si/sau terapeutul ei, care o pot ajuta sa treaca peste momentele de negare, furie, frica, tristete, depresie si durere care insotesc aceasta boala.
Este furia primul sentiment pe care il simt femeile care afla ca au cancer?
Socul si negarea sunt primele stari emotionale pe care le are o pacienta cand isi afla diagnosticul. Acestea sunt mentionate si in lucrarile de specialitate, ca fiind printre primele cinci etape ale acceptarii diagnosticului. Aflarea acestuia este un traumatism psihologic important si se resimte ca o suferinta psihica. Negarea ajuta cumva ca socul sa fie suportat mai usor, pana in momentul in care rezultatele sunt clare si irevocabile. Abia atunci apare furia coplesitoare, indreptata atat impotriva propriei persoane, cat si a intregii lumi, familii sau chiar impotriva lui Dumnezeu.
Cum pot sa treaca mai usor peste momentele in care au aflat diagnosticul, sa inteleaga boala si sa se concentreze asupra vindecarii?
Aceste momente de cumpana in viata unei femei pot fi trecute mai usor cu ajutorul familiei, medicului si psihoterapeutului. Fiecare in parte o ajuta pe pacienta sa-si inteleaga mai bine boala, sa se confrunte cu ea, sa actioneze atat la nivel fizic cat si la cel mental inspre vindecare. De la cum a fost comunicat diagnosticul de catre medic, la ce relatie s-a stabilit intre acesta si pacienta, de la fiecare cuvant sau actiune de sustinere si incurajare din partea familiei, si pana la orele de terapie in care pacienta incepe sa se descopere si sa-si inteleaga boala, totul contribuie la prelucrarea si diminuarea perspectivei suferintii sau a mortii. Este important ca medicul si psihoterapeutul sa evalueze vointa de a trai a pacientei si apoi sa o intareasca, incurajand-o sa-si exprime revolta, teama si alte emotii, si facand echipa cu pacienta in lupta cu boala denumita cancer.
Exista exercitii de respiratie sau de relaxare, care sa le ajute pe parcursul tratamentului?
Una dintre tehnicile cele mai folosite si mai eficiente este imagistica mentala, care se poate realiza prin exercitii de relaxare dirijata, hipnoza, meditatie si vizualizare a luptei impotriva cancerului. Odata invatate in cadrul orelor de terapie, o serie dintre exercitii vor face parte din programul zilnic al unei paciente, pentru ca intreg psihicul sa fie orientat si sustinut catre vindecare.
Cat de important este suportul social si al familiei?
In cazul acestei boli, increderea, iubirea si stima de sine sunt foarte afectate chiar si dinaintea bolii, acum fiind mult mai diminuate. De aceea, dragostea, intelegerea si acceptarea pe care le primesc aceste paciente de la familie, prieteni, medici, terapeuti, colegi de serviciu sunt esentiale. Pacientele au nevoie de oameni capabili sa le ajute sa isi pastreze sperantele si bucuriile inca posibile. Au nevoie de dragostea sincera si exprimata a celorlalti, pentru ca le ajuta in acelasi timp sa invete si ele la randul lor sa se iubeasca si sa se aprecieze asa cum sunt. Cei apropiati pot incuraja pacientele sa faca unele schimbari prin lucruri care recompenseaza sanatatea si nu perpetuarea starii de boala.
Ce schimbari trebuie sa introduca in stilul de viata o femeie diagnosticata cu cancer de san? (poate mai putin stres, o dieta echilibrata, realizarea exercitiilor fizice etc.)
Alimentatia corecta si sanatoasa este o parte esentiala a fiecarui program medical si terapeutic, necesar in cazul oricarei boli. Restabilirea contactului cu propriul corp si cu nevoile acestuia se face si prin alimentatie, astfel incat pacientele sa invete sa-si asculte si sa-si respecte organismul. Orice forma de miscare, in functie de confortul pacientei, sau de recomandarile medicului, amplifica stima de sine si sentimental controlului asupra propriei vieti. Important este ca exercitiul fizic facut sa fie o forma de comunicare intre minte si trup, si nu un factor suplimentar de stres. Cand nu se pot face exercitii fizice, ele se pot vizualiza practicandu-se. Orice factor de stres se incearca sa fie constientizat, inteles si pe cat posibil eliminat.
Cat de importanta este increderea in sine si optimismul?
Accesarea si intarirea unor resurse interioare, ca increderea, respectul si iubirea de sine, optimismul, in lupta cu boala, ajuta pacienta sa aiba curajul de a trece peste toate fazele bolii, si de a-si concentra psihicul in scopul vindecarii.
Care soc este mai devastator din punct de vedere psihologic: socul diagnosticului sau socul de dupa operatia de masectomie?
Aflarea diagnosticului este un traumatism psihologic important, in care socul impreuna cu negarea reprezinta doar prima etapa in acceptarea diagnosticului. Acest traumatism poate fi caracterizat printr-o suferinta psihica intensa, care este traita independent de suferinta fizica provocata de boala. Diagnosticul de “cancer” face ca o pacienta sa treaca de la logica vietii la logica supravietuirii. Un astfel de diagnostic mai poate trezi si alte rani sau stari de suferinta mai vechi sau prezente, care pot accentua mult tulburarile de dispozitie si comportament. In cazul unei masectomii, pacienta se va confrunta dupa operatie cu acceptarea noii sale feminitati, intr-o noua forma, nemaitraita, in care teama nu mai este legata strict de supravietuire, ci de posibila neacceptarea sau respingerea a ei ca partenera.
Cat de importanta este reconstructia mamara (operatia estetica?)
Depinde de cat de importanta sau definitorie este imaginea fizica pentru pacienta. Sanul este un simbolul al feminitatii, dar nu reprezinta intreaga feminitate a unei femei. Luarea unei astfel de decizii este influentata de echilibrul psiho-emotional al acesteia. Pentru multe paciente, masectomia este considerata un act mutilant, si atunci reconstructia mamara le ajuta sa regaseasca drumul catre normalitatea dinaintea bolii.
In ce fel influenteaza recuperarea psihologica ulterioara aspectul sanului dupa operatie?
Consilierea psihologica sau psihoterapia ajuta pacienta sa gaseasca acele resurse interioare de a-si trai viata mult mai deplin, mai autentic. Redefinirea feminitatii intr-o noua forma, poate mult mai constientizata si valorizata ca pana atunci, face parte din procesul terapeutic. Insa nu numai in cazul acestei boli, problematica aspectului sanilor (“prea mici”, “prea mari”, “neatragatori” etc), este adusa in discutie de catre paciente in orele de terapie.
Simona Tofan
Consiliere psihologica analitica
Adresa cabinet: Str. Academiei nr.39-41, apart. 14, sector 1, Bucuresti
simona.tofan@gmail.com
Donna Medical Center
Daca mai aveti si alte intrebari sau observatii, le puteti adresa in comentarii si Simona va incerca sa va raspunda tuturor!
Pingback: Retrospectiva anului 2011 | Sabina Cornovac Online