Lucrez pe la Piata Victoriei si stau prin Berceni. Asa ca am intalnire cu metroul in fiecare zi si sunt foarte bucuroasa pentru ca ajung repede oriunde vreau.
In general citesc de fiecare data cand merg cu metroul. Rare sunt ocaziile in care vorbesc la telefon sau stau pe internet. Sunt obisnuita sa tin o carte de 700 de pagini intr-o mana si sa ma tin cu cealalta de o bara, intr-o aglomeratie incredibila. Unii se uita ciudat, altii imi fac loc, mi s-a intamplat sa fiu intrebata ce citesc sau sa vad zambete ironice. Nu ma intereseaza. Asa trece timpul mai repede si mai folositor.
Ceea ce ma bucur foarte mult este sa observ ca nu sunt singura care are ocupatia asta. Se citeste din ce in ce mai mult in metrou. Ori carti tiparite, ori pe eReader. Si am mai vazut o complicitate interesanta. Cand te asezi pe un scaun sa citesti, vezi cum niste ochi se ridica, se uita spre cartea ta, coboara iar in cartea lor sau se uita la ceilalti. Uneori insista sa iti vada coperta sau chiar intra in vorba. Am facut cadou o carte la un moment dat unei fete care si-o dorea foarte mult. Alta data mi-am facut o prietena asa, dupa ce am descoperit ca citeam aceeasi carte si am discutat jumatate de ora despre ea.
Astazi insa am zambit din alt motiv. Eram intr-un vagon, cu maxim 6 persoane pe langa. Intra un cuplu dragut, se aseaza pe scaune, se saruta, se tin in brate si la un moment dat incep un dialog dragut, fara sa isi dea seama ca toti cei din jur ii auzeam:
El: Ramai la mine in seara asta?
Ea: Da, sigur, ca oricum e prea tarziu sa merg acasa.
El: Pai aveai nevoie de pijama. Nu mai vrei sa trecem sa ti-o iei?
Ea: Nu am nevoie. Dorm la tine in brate.
Se saruta, se tin in brate si noi zambim. Iubirea e frumoasa indiferent de varsta, locatie, rasa, momentul zilei si hainele in care esti imbracat. Bucurati-va de ea! Si cand mai mergeti cu metroul, priviti-l ca pe un experiment social. S-ar putea sa zambiti.
Awww. Discutia asta merita pusa pe awww.ro 🙂
:))) adevarul e ca asa eram toti. In special eu, mai super romantica din fire. Erau tare dulci impreuna 🙂
Am zambit si eu datorita unui cuplu saptamana trecuta. Nu prima data, dar cea mai recenta. Cred ca aveau pe la 30 de ani si se harjoneau ca niste copii. El era tartorul inghiontelilor jucause, iar ea il admonesta prefacandu-se imbufnata sau il saruta amuzata, in functie de „gravitatea” gesturilor. Eu eram in picioare, in fata lor, si la un moment dat cu greu m-am abtinut sa nu izbucnesc in ras, asa ca am fost nevoita sa incerc sa ma uit in cu totul alta parte. Dar au reusit sa-mi faca ziua mult mai frumoasa 🙂
si eu stau si analizez lumea in metrou, uneori zambesc, uneori ma intristez, dar asa cum ai spus si tu metroul e un experiment social. 🙂
Da, e frumos cand vezi franturi din dragostea altora… dar sa fie franturi si nu tot filmul.
Azi dimineata, in metrou, era un cuplu (pe care doar l-am auzit, nu vazut, erau in spatele meu) care timp de 4 statii s-au pupat intr-una. Am mai vazut oameni pupandu-se in metrou, e dragut, amuzant, frumos, dar azi dimineata zgomotul acela, plescaitul, nu stiu cum sa-i zic pentru ca era o serie nesfarsita de pupici, devenise ca picatura chinezeasca. Si nu doar pentru mine… aproape de statia unde trebuia sa cobor, plescaitul pupicilor se auzea clar in ciuda zgomotului facut de metrou. Cred ca toata lumea ciulise urechile nestiind de unde vine sunetul acela cadentat si lipicios… din cand in cand cineva se intorcea spre ei…
ce parere am.. parerea mea e ca duci o viata foarte plictisitoare si neimplinita si visezi continuu cu ochii deschisi, iar singurele tale placeri sunt atunci cand vezi ceva diferit pe strada sau in metrou care te scoate din rutina ta zilnica.
da.. trist. te cred. e greu sa fii tu. mai ales cand te intreaba lumea ce citesti sau iti dau niste zambete ironice iar pe tine nu te intereseaza. pentru ca nu te intereseaza. pentru ca tu citesti si nu te intereseaza altceva.
eu stiu genul tau. si mi-e cam scarba de el. de aia esti si asa neimplinita pentru ca nu esti alt gen si esti genul ala.
ha.
E parerea ta si o respect chiar daca nu stiu cine esti 🙂
Cred ca are o viata mult mai interesanta decat ai tu, mozzarella. Cred ca tu esti genul ala de om frustrat de viata lui si judeci oamenii chiar daca ei povestesc ceva dragut. Mai bine taci decat sa ataci. Sincer ma doare capul de la comentariul tau prostesc. Sper sa nu am „norocul” sa te intalnesc pe strada. Mult succes in continuare in scuiparea cu venin in oamenii frumosi.
Desi a ajuns cam tarziu sa citesc ce ai scris in aceasta postare si este pentru prima oara cand las un comentariu la un blog, trebuie sa marturisesc faptul ca am fost si eu martora unui moment deosebit.
Eram in tren la Gara de Nord in Bucuresti si asteptam sa ‘decolez’ spre Ploiesti. Pe scaunul din fata mea era o fatuca simpla, modesta care mi-a demonstrat ca in lumea asta cruda mai exista sentimente pe care trebuie sa le expui indiferent de conjunctura. Tipa tinea palma lipita de fereastra trenului, pe peron aflandu-se prietenul ei, un om la fel de simplu care tinea palma de partea cealalta a geamului. Isi zambeau in lacrimi pentru ca ea pleaca si el avea sa ramana pe peronul garii pana cand trenul nu s-ar mai fi vazut in zare..poate ca nu e mare lucru dar pentru mine a fost un moment deosebit in care am simtit panasi eu dragostea lor.Toate cele bune!
Multumesc pentru acest prim comentariu si pentru povestea impartasita 🙂
Pingback: e evident | o9noapte