Astazi am avut un dialog dragut cu o fetita. Si mi-am amintit ca multi mi-ati spus ce mult v-a placut articolul meu “De ce am zambit astazi in metrou”. Asa ca … revin cu povestea de astazi.
Stateam jos cu un bagaj mare de tot in brate, eram franta de oboseala. Sincer, era momentul in care in care, tanar fiind, speri sa nu urce un batran sa trebuiasca sa ii dai locul tau. Iata ca a aparut o doamna cu o fetita mica de mana. Cam aglomerat metroul, nu stiam ce sa fac. Am auzit ca vrea sa stea jos ca e obosita, eu eram cu greutatea in brate si nu ma vedeam stand in picioare atatea statii. Ce sa fac?
– Vrei sa stai la mine in brate?
– Nu ma lasa mama
– De ce sa nu te lase?
– Ca nu am voie sa vorbesc cu necunoscutii
– Are dreptate. Eu ii cer voie mamei tale sa te lase sa stai la mine in brate
– Daca tie iti spune ca da …
– Uite vezi? Te lasa, hai la mine in brate sa stam impreuna
– Si cu bagajul asta ce faci?
– Il pun pe jos si stai tu cu picioarele pe el, e bine?
– Da, multumesc
– Cum te cheama?
– Sabina.
Am ramas muta. Blonduta, ingeras, ochi albastrii, zambareata si … purtand numele meu. Am stat impreuna 5 statii de metrou si o simteam cum se lipeste de mine. Parca stia cat de mult iubesc copilasii. Cu ocazia asta mi-am amintit de aceasta poza de aici (s-a aflat cine este fetita deja):
Imi place sa merg cu metrou si cu RATB-ul pentru ca vad partea frumoasa a lor si traiesc astfel de momente. Multumesc!
Ce frumos! 🙂
vai… deci m-a taiat plansul deja … foarte tare articolul, dar si mai tare intamplarea !
Sa nu iti iei masina…vei pierde multe momente interesante 🙂