Dale Carnegie ne indemna asa: “Asuma-ti riscul! Viata intreaga este un risc. Cel ce merge cel mai departe este, in general, cel care e dispus sa faca si sa indrazneasca.” Eu astazi ma gandesc ca viata intreaga este o dovada de curaj. Pe care trebuie sa demonstrezi ca o ai in fiecare zi.
Pentru mine, acest inceput de an a insemnat o multime de schimbari si multi ma felicitau ca am avut curajul sa le fac. Nu cred ca a fost neaparat vorba de asta, pentru ca nu eu le-am initiat pe toate. A fost vorba poate de curajul de a le accepta si de a trece peste ele cu bine. Pana la un punct, foarte multe lucruri sigure (pana la acel moment) din viata mea s-au schimbat intr-un interval de numai cateva luni: casa noua in care m-am mutat singura, loc de munca nou, unii prieteni au plecat, altii au ramas. Nu eram pregatita pentru niciuna din aceste schimbari si nimic nu prevestea ca se vor intampla. Dar cum bine spun unii, ca totul se intampla cu un motiv, acum totul e foarte bine.
O sa va spun astazi cateva actiuni pe care le facem in viata si care mie mi se par dovezi de curaj. Sunt curioasa daca imi impartasiti parerea si mai puteti sa imi spuneti si altele (am si un premiu pentru voi):
– sa ne trezim in fiecare zi fara teama ca poate fi ultima zi din viata noastra
– sa adormim seara fara teama ca nu ne vom mai trezi vreodata
– sa mergem in fiecare zi pe strada, cand se intampla atatea nenorociri pe lume
– sa alegem pe cine avem sau nu alaturi
– sa facem promisiuni fata de cei dragi
– sa ne sustinem punctul de vedere impotriva tuturor
– sa recunoastem ca am gresit si sa incercam sa ne indreptam
– sa plecam in vacanta fara un plan facut si sa ne lasam dusi de drum acolo unde vrea sa ne duca
– sa facem unele lucruri care poate nu ne fac placere
– sa ne infrangem temerile si sa ne demonstram ca putem face orice
– sa ne mutam in alt oras si sa reincepem viata de la 0, printre straini
– sa ne alegem un drum in viata si sa mergem pe ala, indiferent cate obstacole ni s-ar pune in cale
– sa alegem sa spunem DA atunci cand toti cei din jurul nostru au spus NU
Dupa cum spuneam mai sus, eu cred ca a trai este o dovada de curaj de care toti dam dovada si cu care toti trebuie sa ne mandrim. Iar ceea ce trebuie sa intelegem este ca nu toate schimbarile sunt negative si din orice lucru care ni se intampla putem invata.
Traieste, invata, experimenteaza, repara, accepta, distreaza-te, bucura-te sincer si nu mai face aceleasi greseli. Trebuie sa iti schimbi peste noapte intreaga viata pe care o aveai planuita si sa o iei de la zero? Ce astepti? Nimic rau nu ti se poate intampla. Si daca totusi vei pati ceva rau, invata din asta, capul sus si mergi mai departe!
Sper ca v-am pus putin pe ganduri. Si pentru ca pana aici am fost putin cam serioasa, vreau sa va invit alaturi de mine la un film care vorbeste despre “Micile dovezi de curaj” pe care cu totii le facem zi de zi.
Concurs: Hai cu mine la “Brave”!
Filmul BRAVE este povestea magica a Printesei neinfricate Merida, care va porni intr-o aventura contra-cronometru pentru ruperea unui bluestem abatut asupra familei sale. Chiar daca e mica, carliontata si pistruiata, mie mi se pare ca e fix cum suntem noi fetele mici, super curajoasa.
Si merita sa mergem sa o vedem in cadrul unui eveniment special (cu participarea Paulei Seling), organizat de CineForum si Cinema City Romania, maine, la ora 19, in Sun Plaza. Daca vrei sa castigi o invitatie dubla la film, te invit sa imi impartasesti o mica dovada de curaj. Ca sa te laudam si noi š Aleg castigatorul maine la ora 14, prin tragere la sorti.
Chiar daca vrei sa participi sau nu la concurs, astept din partea ta sa imi spui cand ai avut curaj ultima data. Orice comentariu poate fi o inspiratie pentru noi toti! Iar voi restul, faceti o schimbare in viata voastra: decideti ca de astazi sunteti niste curajosi!
UPDATE
Castigatoarea este Bibi, aka Emanuela Dragomorescu. Ne vedem acolo! Si pe restul va invit sa participati si la celelalte concursuri organizate pt bilete si sa mergeti in cinematografe din 17 august sa il vedeti. Maine va povestesc cum a fost š
Da iubita as mai putea sa adaug si eu o dovada de curaj- sa cazi si sa stii sa te ridici,sa te scuturi de praf si sa o iei de la capat.Ca o mica paranteza as spune si as exemplifica ce am vrut sa zic(acum cativa ani,ma luptam ca fiul meu sa intre la o scoala militara si cazuse la examen si cineva apropiat mie mi-a zis cat mai are de gand fiul tau sa mai dea la examen si sa cada si eu i-am zis ca ”mare curaj iti trebuie ca atunci cand ai cazut sa te poti ridica ,sa te scuturi de praf si sa o iei de la capat”,intr-un final a luat si fiul meu examenul si atunci a fost fericirea foarte mare.
Stii ca si increderea ta in el l-a ajutat, nu? Cum ar fi fost sa ii zici “Lasa mama ca dai la alta facultate, ce nevoie ai tu de asta?” sau ceva asa? Felicitari :*
da iubita ,eu ca mama aveam un suflet distrus si ma uitam la el cum plangea si imi zicea ca nu stie ce va face si eu il incurajam mereu ” ajungem acasa si iar ne apucam de invatat si de facut sport,vreau sa va zic ca zi de zi mergeam cu el in poligon sa faca probele sportive si ii ziceam ”lasa ca la anu va fi mai bine si vei reusi ceea ce iti doresti cu adevarat”,nu este bine sa renunti la un vis usor.Am dat fiului meu tot ce nu am avut eu,am dat dreptul de a fi om si mereu a fost egalul meu,as dori ca toti parintii sa poata face la fel!
Da ,adevarate dovezi de curaj draguta,felicitari pentru articol!
Cred ca pentru fiecare dintre noi, cuvantul CURAJ inseamna altceva. La inceputul anului trebuia sa iau o decizie, am primit o oferta de job de la o companie internationala din IT, trebuia sa plec din tara. A fost ca un vis cand am fost acceptat, dar intre timp au intervenit ceva probleme personale. Puteam sa plec, dar lasam familia intr-un moment greu, asa ca am avut curajul sa refuz oferta, sa refuz un vis sa devina realitate. Am regretat putin, dar daca plecam poate regretam toata viata ca i-am lasat pe cei dragi intr-un moment greu. Am curajul sa-mi exprim parerea, acum…cand multi tac, si nu au curajul sa spuna ce gandesc deorece exista riscuri. E problema lor, eu cred ca toti trebuie sa ne spunem parerea atunci cand cei din jur cer acest lucru! Era sa uit… cred ca atunci esti curajos, cand iti asumi responsabilitatea pentru faptele tale. Eu cu siguranta imi asum aceasta responsabilitate! Fie ca sunt decizii bune sau cateodata rele, ar fi usor sa dau vina pe altii, si eu sa fac un pas in fata, doar cand trebuie sa primeasca cineva laude. Poate cele mai curajoase momente sunt atunci, cand iti recunosti faptele! Multumesc Sabina pt acest articol, si tu ai avut curaj!
Sunt cateva dovezi de curaj, pe care ti le spun aici, pe scurt, Sabina:
– sa poti s-o iei de fiecare data de la capat cu zambetul pe buze oricat de greu ar fi.
-iar ca o chestie personala: sa faci un lucru pe care in mod normal nu l-ai face, nu dintr-o prejudecata ci pentru ca pur si simplu nu credeam ca o voi face…
Ah si never say never! – mi se pare cea mai mare dovada de curaj.
Iar restul spuse de tine mai sus inseamna SA TRAIESTI. š
Sa merg mai departe chiar daca stiu ca il voi iubi mereu.
Eu cred ca dovada de curaj inseamna si ceea ce nu faci.
Esti curajos si atunci cand nu te lasi doborat sau daca ai facut-o, te ridici si o iei de la inceput.
Manifesti curaj atunci cand nu te lasi calcat in picioare si iei atitudine pentru lucrurile in care crezi – chiar daca asta va insemna mai putini āprieteniā.
“Curajul este o nesÄbuinÅ£Ä care se terminÄ cu bine.”- suna bine, nu? Suntem constienti ca asta e partea optimista a definitiei, insa asa cum ai spus si tu, din greseli se invata, greselile ne definesc. Bataia inimii inainte de a comite ceva iesit din comun, speranta ca ai curajul sa incerci ceva nou, mandria ca ai “tupeu”. Asta te scoate din anonimat, de ce sa fii “ordinary”? N’avem puterea sa mutam muntii din loc, sa fim rezonabili totusi, insa suntem stapanii vietii noastre.
Pot spune ca am avut si eu o astfel de experienta, poate exemplul meu de curaj nu te va da pe spate insa sunt si eu micutza š
“- sa ne alegem un drum in viata si sa mergem pe ala, indiferent cate obstacole ni s-ar pune in cale
– sa alegem sa spunem DA atunci cand toti cei din jurul nostru au spus NU” -been there, done that. Decizia vietii mele, viitoarea cariera de inginer constructor, profesie specifica masculului alfa- dupa cum spune toata lumea. Am avut tupeu, am avut curaj, am riscat, m-am dat cu capu’ de pereti, am fost mandra de mine, tot amalgamul de stari din acesti 3 ani m-au slefuit si sunt mandra ca uneori spun din suflet “ba, a meritat”. N-o sa fiu ipocrita sa zic ca n-am regretat nicio clipa, insa e o decizie asumata cu curaj, sunt o fata care merge pe tocuri si care va sta in praf pe santier. De ce nu? Am avut CURAJ si familia e mandra de mine, stiu asta. Yey mie!
Nu stiu daca pot numi “curaj” anumite decizii mai riscante poate, pe care a trebuit sa le iau. š
Eu le-am numit mai degraba rationale decat curajoase, in definitiv fara putin risc nu poti sa castigi, nu?
Ultima data cand am avut realmente curaj a fost cand am luat decizia, impreuna cu actualul meu sot, sa ne casatorim. Adica sa facem marele pas, desi multi ne-au spus ca: “Ce ne trebuie? Doar va puteti iubi si fara o hartie, acolo…”.
Insa un exemplu deosebit de curaj mi-a dat mama mea, anul care tocmai a trecut. A renuntat la serviciu, s-a mutat din casa unde locuia de 25 de ani, si a renuntat la prieteni si confort pentru a-si salva casnicia. Poate altcineva in lolcul ei ar fi renuntat, dar ea a avut minunatul curaj sa lupte pentru persoana iubita, chiar si la 25 de ani dupa ce s-au cunoscut. Superb exemplu.
eu nu cred ca am fost prea curajoasa pana acum. dar de curand m-am hotarat sa incep sa fac si lucruri pe care nu le-as fi facut, sa nu mai aleg mereu cea mai simpla si safe varianta si sa zic ‘da’ in loc de vesnicul raspuns ‘nu’.
Curaj? Cat cuprinde! Am avut curajul sa schimb, la un moment dat,la treizeci si ceva de ani, orasul in care sa traiesc, meseria din care sa traiesc,fara plasa de siguranta.Asa am simtit si bine am facut!Da, sa avem curajul sa iesim din zona de siguranta, pentru a ne fi mai bine, chiar daca asta implica eforturi. E minunat ca se fac filme despre curajul femeilor! Am trecut de epoca amazoanelor, dar avem acelasi curaj ca si ele, imbracat in alte haine. Curaj, fetelor!Multumesc,Sabina!
De cand te cunosc eu esti o curajoasa si un exemplu pentru mine. Sa vezi filmele “The Help” si “Flower of the desert”.
O dovada de curaj?? Pai, zilnic, sa spui ceea ce ai de spus, sa faci ceea ce iti doresti si atunci cand cazi sa te ridic, indiferent care a fost motivul pentru care ai cazut!
Viata este frumoasa si trebuie sa ai curaj sa o traiesti asa cum meriti!
Cred ca cel mai mare curaj l-am avut sa ma mut din Constanta in Bucuresti, neavand un viitor loc de munca. Am renuntat la tot ce aveam in Constanta, am imprumutat bani pentru cateva luni si am plecat š
A fost greu si inca este, dar nu regret acea decizie.
Tot ceea ce conteaza acum e ca nu regreti si ca decizia s-a dovedit una corecta. Felicitari š
Mi-aduc aminte de parca era ieri… Aveam 5 ani, iar intr-o zi mi se facuse nespus de dor de mama mea asa ca mi-am luat inima in dinti si am plecat din fata blocului meu, unde bunica credea ca ma joc, si am tulit-o la munca la mama. De precizat ca “munca” lu’ mama insemna complexul Hermes, care era la 2-3 km de orasul meu natal. Dar am ajuns bine, cu o masina, la ea, iar ea a ramas efectiv muta de uimire.
Mi-ai adus un mare zambet de buze. Curajoasa si ambitioasa de mica :*
Da, curaj am avut cand am rupt o relatie de 5 ani desi sentimente erau de partea amandurora, dar fara o concretizare pe termen lung.
Hmmm foarte greu! Si eu am intrerupt una de 5 ani, nu la initiativa mea, dar acum stiu ca asa trebuia sa se intample. Bravo š
Da normal Sabina š
Vreau exemple Liviu š
Eu abia acum am gasit putin timp liber sa scriu si o fac fara nici o urma de regret ca s-a intamplat abia acum, pentru ca acum e cel mai potrivit moment.
Eu una, prin noiembrie 2011 m-am trezit intr-o dimineata, m-am privit in oglinda si mi-am zis: “Laura, nu te mai suport asa trista zi de zi! E timpul sa iei atitudine si sa schimbi foaia(strategia) daca vrei sa nu mai suferi atat, caci astfel risti sa nu te mai suporte ni9meni si sa ramai singura!”
Nu a fost simplu, chiar deloc! Dar aveam o motivatie : voam din toata inima sa fac schimbarea si stiam ca am sa reusesc. Ce am facut?
– m-am acceptat exact asa cum sunt;
– nu am mai cautat vinovati pentru situatia si trairea mea;
– m-am iertat pentru toate cate am gresit si am iertat oamenii care mi-au gresit;
– am renuntat la ideea ca eu nu pot, cu “EU POT!”;
– am zambit mai mult;
– nu am mai luat fiecare cuvant adresat de cei din jur la un mod extrem de personal si am acceptat ca nu toti gandim la fel;
– am renuntat la ideea ca voi ramane singura;
– gandire pozitiva;
– m-am deschis total in fata iubirii si a vietii si nu am mai facut un scop din gasirea sufletului meu pereche.
Ce rezultate am avut, chiar si fara sa le astept?
– asta a atras oameni pozitivi in viata mea, care rezonau cu noua Laura;
– am inceput sa impartasesc trairea mea pe un site pe care l-am numit sugestiv “Lumea Laurei”, in care scriu frecvent articole care sa vina in ajutorul celor care au nevoie;
– Asa s-a nascut comunitatea Lumea Laurei (grupul) in care peste 100 de persoane imi infrumuseteaza viata prin simpla lor prezenta
– am ales iubirea ca stil de viata si astazi traiesc cea mai frumoasa perioada din viata mea si stiu ca va fi din ce in ce mai frumoasa, minunata;
– astazi comunic mult mai usor cu oamenii, cu care inainte nici nu aveam curaj sa-i abordez;
– am inteles rolul fiecarui om in viata mea si le spun mereu ca viata mea e mai frumoasa si datorita lor viata mea e si mai frumoasa;
-te iubesc a devenit pentru mine precum salutul – absolut necesar!
Cat de frumoasa poate fi viata cand o traiesti in conformitate cu ceea ce iti spune Inima si nu lumea din jur! Cat de frumoasa poate fi viata cand asculti doar adevarul Inimii Tale si mergi pe drumul tau fara sa-ti pese de parerea celor din afara ta.
Te iubesc Sabinuta!
– am ramas deschisa in fata oportunitatilor si a oamenilor, desi am fost acuzata de naivitate;
– am inteles ca fericirea mea sunt eu si ca un barbat poate doar sa-mi completeze fericirea
Pe langa schimbare, dupa mine curaj inseamna si sa stii cand sa renunti la o lupta. Uneori, ne ambitionam prosteste si staruim in lucruri care poate nu ne fac bine. Si mai cred ca in lupta cu o moara de vant, destinul incearca sa ne spuna ceva. Cunosc oameni care prefera sa se chinuie in relatii bolnave, doar ca sa nu fie singuri, desi stiu si ei ca singuri ar fi mai fericiti. Cunosc oameni care s-au chinuit sa intre si apoi s-au tarait prin scoli care nu li se potrivesc, doar de dragul de a scrie pe diploma “ceva”. In final, si-au dat seama ca ar fi trebuit sa faca altceva.
Asta e pentru mine curajul. Insa cred ca e nevoie de intelepciune sa gasesti momentul. Nu e ok sa renunti usor, pentru ca nicio victorie nu vine usor. Insa nici sa nu renunti, pentru ca eforturile alea pot fi folosite constructiv.
Decizia de a-mi indeplini visul de a calatori si de a locui in diferite tari in jurul lumii. Nu o vad ca pe o dovada de curaj …. ci ca pe o indeplinire are viselor. Nu regret nimic si abia astept sa vad ce-mi va aduce viitorul.
Un post care a pornit de la acest articol, scris de Sandra Clipea. Merita citit! http://www.sandraclipea.ro/am-nevoie-de-un-log-off