E posibil sa imi iau ceva injuraturi cu articolul asta. Sau poate nu. Insa chiar cred ca e nevoie ca cineva sa spuna si asta. Poate or mai fi scris si altii, dar ma simt datoare sa o fac si eu.
Cred ca stiti deja toti ca filmul romanesc „Pozitia Copilului” a castigat trofeul Ursul de Aur pentru cel mai bun film, la cea de-a 63-a editie a Festivalului International de Film de la Berlin. Am avut emotii, am sperat, ne-am bucurat cand sala s-a ridicat in picioare dupa vizionarea filmului si apoi am asteptat marea veste. Unii credeam, altii nu, ceea ce conteaza e ca s-a intamplat.
Problema vine din alta parte si e ceva ce se intampla absolut de fiecare data. Va rog sa urmariti cu atentie video-ul de mai jos:
Si acum o sa va spun ce m-a deranjat pe mine. Iarasi ne asumam meritele pentru rezultatele altora. Vorbim despre Romania care a castigat, „noi”, romanii, cinematografia romaneasca etc. Dar atat de rar despre echipa fantastica care a muncit enorm si care a luat acest premiu. Sa fie clar: Eu nu am castigat Ursul de Aur! Nici tu, nici el, nici ceilalti. Acest premiu a fost castigat de echipa „Pozitia Copilului”, de la regizor la actori, de la PR la sunetist.
Pe langa asta, brandurile au umplut paginile de felicitari si au strans like & share cu pozele de la premiere. Ca si site-urile de stiri, normal. Dar va intreb: cate dintre aceste branduri care isi indeamna fanii sa dea like daca se bucura fac ceva pentru cinematografia sau cultura romaneasca? Cate sponsorizeaza proiecte de acest gen? Sau stim doar sa culegem laurii?
Felicitari intregii echipe si va multumim pentru acest cadou! Sper ca incepand cu 8 martie cele 33 de locatii in care se va proiecta filmul sa fie pline! Eu abia astept sa dau bani pentru el!
Cam dura concluzia, in ultimile zile am observat ca tot mai multa lume intreaba sau se intreaba de ce nu este promovata mai mult echipa in detrimentul Romaniei. Probabil ca aplicam pe dos intrebarea lui JFK, stiti care….