Acesta este primul guest post de pe blogul meu si este scris de prietena mea Oana. Mesajul lor pentru fani, inainte de concert, a fost unul vulcanic si se pare ca la fel a fost si concertul š
Aseara , 9 iunie, am fost la primul si ultimul meu concert Scorpions in Romania.
Ii multumesc din suflet Sabinei pentru ca mi-a dat ocazia sa ascult live melodiile pe care am crescut āStill Loving youā ,āWind of Changeā, āSend Me An Angelā sunt doar cateva dintre ele.
A fost printre putinele concerte la care am participat (daca nu chiar singurul) care a inceput la ora anuntata. Cu o punctualitate tipic nemteasca, Scorpions si-au inceput concertul de adio āGet Your Sting And Blackout World Tourā la ora 20:00 la Zone Arena, Bucuresti.
Pe scurt, concertul a fost absolut demential iar cei de la Scorpions au fost profund emotionati de reactia fanilor prezenti intr-un numar foarte mare (am inteles ca s-au vandut toate biletele). Klaus Meine (vocalistul) ne-a multumit, in limba romana, de nenumarate ori ( iar cand au cantat melodia āWind Of Changeā ā in acelasi timp cu publicului ā am avut impresia ca are lacrimi in ochi).
Pe langa piesele lor consacrate, cel mai incendiar moment al serii a fost solo-ul de tobe al lui James Kottack ā care, pe langa sunetele si imaginile bizare ā a facut si un numar scurt de striptease prin care ne-a aratat tatuajul sau cu āRock&Roll Forever!ā ā ca apoi sa bea in cinstea noastra un pahar de bere, spunand “James! Dumnezeu iti zice sa bei! – Da Doamne, am sa beau”.
Dupa doua ore de concert, cei de la Scorpions s-au mai intors pe scena pentru un ultim bis si pentru a multumi inca o data publicului, pentru felul exceptional in care au fost primiti in Romania.
Pana la concertul Bon Jovi il declar concertul anului 2011 ā pe acelasi nivel cu cel de la AC/DC de anul trecut.
Ultimul? Nu as spune. Nu se stie niciodata cand ii apuca iar pofta de turneu iar š Phil Collins a facut vreo 3 turnee de Farewell (adio).
Cred ca fanii lor si-ar dori sa se intample asta. Dar am inteles ca vor continua cu muzica, pe cai separate, solo š
Cu siguranta pana acum concertul anului. Dar mai e Alice Cooper marti. Si destule alte concerte pana la sfarsitul anului.
Comparatia cu AC/DC nu prea cred ca are sens. AC/DC a fost peste Scorpions la marime – scena mai mare, buget mai mare, ditamai locomotiva, ditamai flacarile, ditamai Rosie, ditamai sepcile gonflabile cu coarne, artificii, confetti… public mai numeros.
Insa pe plan emotional… a fost sub Aerosmith (anul trecut) sau Scorpions (anul asta). La AC/DC m-am agitat pe piesele cu care deja aveam o legatura emotionala. La Aerosmith si Scorpions m-au prins toate piesele, chiar si cele pe care as fi zis inainte de concert ca nu prea le inghit. Cumva, au reusit sa ma faca sa simt absolut ce au cantat in concert. Live, fiecare piesa m-a facut sa ma simt bine, indiferent de sentimentele mele fata de piesa respectiva dupa o ascultare acasa.
O invit pe Oana sa iti raspunda š
@brontozaurel – clar, tot pe plan emotional am pus si eu Scorpions pe acelasi nivel cu AC/DC (si nu evolutie scenica/efecte etc).Recunosc insa ca la Aerosmith nu am ajuns š
Asta cu punctualitatea cred ca am auzit-o si la gazda blogului: toti artistii straini la care am fost, de la Cohen la Blind Guardian si tot line-upul Sonisphere au venit la orele la care au sustinut ca vin. Problema e de multe ori la organizarea romaneasca cu statii cazute si probe care tin 3 ore.