Tu, pitipoanco, de iesi in parc sa iti plimbi cainele! Da, cu tine vorbesc, duduie cu sprancenele tatuate si buze tuguiate care iti faci selfie-uri la 4 grade Celsius, langa lac, la ora 10 juma seara.
Tu, fata, proprietara de patruped pe care l-ai scos la aer ca sa isi faca nevoile, dar dupa care nu strangi (Doamne fereste! Lasa acolo ca rahatul face bine cimentului de prin parcuri, de ce sa aduni tu cu lopatica dupe el?!) Tu, deosebito, daca al tau cutu (saracu, nu e vina lui ca te are pe tine ca stapana), incepe sa latre ca bezmeticul si sa alerge spre mine, desi eu ma opresc din alergat, nu te apuca sa-mi spui mie ca: ”Stai linistita nu musca!”
Ia-ti scuza asta si baga-ti-o in buzele alea botoxate. Lasa telefonul si pozele, nu-ti mai tine capul intr-o parte de parca ai vreo intindere musculara si nu-ti mai suge obrajii in timp ce te orbeste blitzul aifonului. Lasa sedinta de selfie si ia-ti catelu care e fara botnita la 5 cm de picioarele mele. Daca iti si zic sa iti tii cainele in frau, apai poate e cazul sa iei atitudine. Eu sunt draguta si incerc si o glumita. Strig dupa tine. Iti zic: ”domnisoara cu pozili de langa lac, catelul dumneavoastra vrea sa ma muste, dar mare teapa ce-si ia ca nu prea sunt eu cu carne pe mine.” Vad ca esti prinsa in contemplarea pozilor tale si mai incerc: ”Aaaaa, nu te supara s-a dus perioada aia de 5 ani in care vaccinul meu antirabic e valabil…poti sa vii sa il iei pe Bubico de langa mine ca imi arata dintii si io nu-s stomatolog!”. Te vaz ca vii plictisita si mirata in acelasi timp. Stiu, nu ai citit Caragiale si alte asemenea. Cine e Bubico, te intrebi probabil.
”Hai, fata, ca nu te musca. Mi-am uitat lesa in bemveu”
Eh, cum ne fu vorba cu replica asta? Ia-o si du-te tare cu ea. Iarasi, mersi de incurajare, dar pentru toate exista o prima data. Adicatelea, azi 3 martie, Bubico poa sa ma muste. Pe mine. Si apreciez ca stiu si ce masina ai. Ma interesa foarte putin spre deloc. Bemveu.
Articol aparut intai pe Facebook. Autoarea este fata datorita careia am inceput eu sa alerg, Alexandra Caraulani!
P.S. Eu inca nu am dat de pitipoanca din parc, probabil pentru ca sunt mereu atenta la cum alerg si la muzica pe care o ascult 🙂
