fbpx

Aceasta este a opta intrebare din cadrul campaniei “Intrebarea zilei” prin care aveti posibilitatea de a castiga in martie multe premii. Tot ceea ce trebuie sa faceti e sa raspundeti in comentarii, pana pe 31 martie la ora 23:59. Celelalte intrebari sunt aici, aici, aici, aici, aici, aici si aici. Mai multe detalii gasiti aici.

Aceasta intrebare mi-a fost adresata de Andreea D. Voi raspunde eu la ea si apoi va voi invita sa o faceti si voi, pana maine seara, ca sa intrati in cursa pentru cele 31 de premii de luna aceasta.

Cred ca de pe la 5-6 ani eu visam sa fiu jurnalist. Mi-a placut mereu sa scriu. Nu imi amintesc sa ma fi gandit vreodata la altceva. Au fost momente cand mi-as fi dorit sa dansez, latino in special. Dar nu am avut bani sau pereche pentru asta. Dar am scris in gradinita, in generala, in liceu si, practic, toata viata mea. Nu intelegeam eu pe vremea aia ca asta inseamna jurnalism ci doar ca vreau sa scriu.

Si acum ce fac? Pai am renuntat la jurnalism pentru ca am avut ghinion sa dau peste oameni care au in cap doar tabloide si nu pot sa scriu asa. Deci am luat-o pe calea bloggului si a social media. Care inseamna tot scris zilnic foarte mult. Care este povestea voastra?

Intrebare: Ce visai sa te faci cand vei fi mare?

Unde: Raspunsurile se posteaza in comentarii la acest articol

Timp de raspuns: pana pe 31 martie la ora 23:59

Va reamintesc sponsorii lunii martie: BeanBagShop.ro – Magazin online de fotolii puf, Europa FM, Glamour – Centru de Remodelare CorporalaLemo Silhouette, Teatrul Masca, Editura Nemira ORLY, Sailor’s – Bar si Restaurant Bucuresti,  SevenSins , SKY Wellness. Si premiile (urmeaza update-uri):

premii 1 300x124 Intrebarea zilei: Ce premiu iti doresti sa castigi?

premii 2 300x196 Intrebarea zilei: Ce premiu iti doresti sa castigi?

Poate vrei să citești

32 thoughts on “Intrebarea zilei: Ce visai sa te faci cand vei fi mare?

  1. Eu nu prea aveam o idee despre ceea ce vroiam, mereu eram prea distrata sau cu capul in nori, la un momentat dat visam sa fiu cantareata dar normal nu aveam voce, prin scoala generala am vrut sa devin profesoara, nu a fost sa fie, dar sora mea e o profa super iubita de copii, deci macar am in familie.

  2. Eu mi-am tot schimbat visele pe măsură ce am crescut. :))
    La 5 ani, ştiu că vroiam să fiu vânzătoare de nisip. La 7 ani, îmi doream tare mult să fiu învăţătoare şi să mă joc mereu.
    La 10 ani, mă visam prima femeie preşedinte a ţării, iar puţin mai încolo vroiam să am 7 meserii atunci când voi creşte.

    Cert e că nu-s departe de tot ce mi-am propus pe vremea când eram un prichindel.

  3. ce intrebare frumoasa imi doream sa devin doctorita ca majoritatea fetelor imi aduc aminte ca le desenam cu carioca si ziceam ca le fac operatii hhhmmmm ce vremuri frumoase

  4. Eu in copilarie ma jucam de-a doctorita, dar peste ani mi-am dat seama ca doctorii imi sunt antipatici (nu au gresit cu nimic, dar ideea de doctor ma duce cu gandul la boala. Da, stiu ei vindeca, ii respect pentru asta, dar doar atat).

    Pe la 13 ani am inceput sa realizez ca in jurul meu este prea multa durere si suferinta (eu fiind printre cei care sufereau si nu gaseam raspuns la intrebarea “De ce tocmai eu?”), asa ca am decis de atunci faptul ca voi face psihologia pentru a ajuta oamenii – asa cum nu m-au ajutat pe mine ceilalti, nu pentru ca nu voiau, ci pentru ca nu-mi intelegeau suferinta.

    Cu toata decizia mea, nu am dat la psihologie si-am suferit, crezand ca doar cu o diploma la activ pot ajuta asa cum mi-am dorit.

    Dupa 10 ani de suferinta, am inteles faptul ca POT AJUTA si ca nu este absoluta nevoie de o hartie. Astazi imi traiesc VISUL! Mai am de muncit, de invatat, dar sunt pe drumul cel bun 🙂

  5. Profesor sau scriitor. În realitate am devenit consilier juridic, dar îmi place să scriu pe blogul de călătorii și uneori am ocazia să fac tururi ghidate sau să vorbesc în școli pe diverse teme, ca un profesor, deci nu am abandonat complet orice legătură cu ce îmi doream în copilărie. 🙂

  6. Depinde la ce varsta imi adresai intrebarea – probabil cand eram mica si ma jucam cu papusi, io eram mama si doctorita. Cand am (mai) crescut, am oscilat intre doctorita, jurnalist si arhitect. Acum mi-a ramas visul de a deveni scriitoare, dar l-am transferat ca implementare spre mai tarziu in viata 🙂

  7. “Cumparatoare”, acesta este raspunsul pe care il dadeam pana la varsta de 6 ani tuturor celor care ma intrebau ce vreau sa ma fac. Pana mai recent…nici nu am realizat cata dreptate aveam in nestiinta mea:))) De fapt, probabil ca scopul multora in viata este sa faca ceea ce le place mai mult si sa castige incat sa isi poata cumpara lucrurile pe care le doresc :).

  8. Eeee…recunosc ca atunci cand aveam 6_7 ani imi doream sa ma fac presedinte…in fiecare vara ma duceam la bunici si il imitam pe ceausescu. ..apoi, cand timpul a mai trecut m_am visat cosmonaut, iar mai tarziu explorator….dar destinul a avut un alt scop pt mine….la gradinita fiind am desenay un reporter si asa am ajuns dupa ani sa ajung in presa:)

  9. Doctor. Copiam desene pe hartia de calc din micile enciclopedii cumparate de parintii mei. Cred ca am transcris caiete intregi despre ‘corpul omenesc’ 🙂

  10. Ma bucur ca va place intrebarea mea. 😀

    Pana pe la 10 ani voiam sa fiu invatatoare, ca mama. Exersam in fiecare zi. Apoi mi-am dorit sa devin arheolog, nu stiam precis ce inseamna, dar ma atragea. Mai tarziu, am cochetat si cu psihologia (pe asta am pastrat-o ca pasiune si astazi), iar in ultimii ani am trecut de la PR, Social Media la HR, jurnalism, marketing… si inca nu m-am hotarat. Mai am putin si termin facultatea, intre timp gust din toate si sper sa ma hotarasc cat mai curand incotro s-o iau.

  11. O parte din lucrurile pe care le visam in copilarie s-au implinit deja, la altele lucrez inca, mai am de crescut.
    Nu am schimbat traseul si am facut mereu doar ceea ce mi-a facut placere.

  12. Ma bucura intrebarea ta si imi aduce aminte de “planurile” de atunci. Au fost perioade cand imi doream sa fiu cantareata, nu am decat 26 de ani, am crescut cu cantecele regretatei Madalina Manole, Silvia Dumitrescu, impreuna cu cateva vecine de bloc mai tarziu imi doream sa infiintam o trupa model Etno, ceva de genu, dar cand eram foarte mica mergeam impreuna cu bunica mea la manastiri la slujba de duminica unde erau si maicute si imi placea foarte mult pe atunci portul lor, acea sutana, curatenia trupesca si sufleteasca, puritatea, chipul lor blajin si imi doream sa ajung intr-o buna zi ca ele.

  13. Eu desenez de cand ma stiu, iar undeva prin scoala generala am hotarat ca voi deveni arhitect. Aceasta a fost directia pe care am urmat-o incepand de atunci, iar azi imi traiesc visul.

  14. Voiam sa devin cantaret, insa intre timp am transformat preferinta asta in hobby, pentru ca merg destul de des cu gasca la karaoke.

  15. desi concursul s-a incheiat vrea sa-ti spun ca am vrut sa fiu povestitor . asta faceam la gradinita . ma urcau pe pian si spuneam copiilor povesti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.