Visam la aceasta seara de mult timp. Mi-am cumparat biletele cand s-a anuntat mutarea show-ului la Sala Palatului. Si am asteptat …
In mod normal as scrie un articol foarte sentimental si v-as spune ca de duminica seara eu tot in starea aia sunt, ca inca visez, inca zambesc si inca mi se pare ireal ce show a putut sa faca domnul Joe Cocker, la venerabila varsta de 69 de ani.
Pentru a evita totusi un astfel de post, o sa va spun pe liniute impresiile mele, cat mai obiectiv cu putinta:
– nu ma asteptam sa fie sala plina ochi si chiar sa se stea pe scari si pe laterale
– la ora 8:05 coada la bilete era inca foarte mare
– mi-a parut rau ca mi-am luat bilete din timp, la 135 lei si apoi s-au redus cu 50% cele de la 300 lei, cat. II
– publicul a fost unul mult mai civilizat fata de alte dati (de toate varstele, aplaudand mereu, razand, dansand, cantand alaturi de el)
– jos palaria pentru jandarmii care atrageau atentia fiecarui om care facea poze cu blitz (as face un articol dedicat pentru aceia care fac asta)
– el e inegalabil, la fel, neschimbat si ca voce si ca statura
– instrumentistii din spatele lui sunt poate cei mai buni pe care i-am vazut in ultimul timp (in frunte cu fetele din backing vocals)
– chiar daca si-a promovat noul album, “Fire It Up”, a reusit sa combine noile melodii cu cele vechi astfel incat publicul a stat mai mult in picioare aplaudand
– am reusit sa plang la 2-3 melodii (in special pe “You Are So Beautiful“) si nu am uitat sa imi sun mama si nasa pentru a le pune sa asculte piesele lor preferate
– atatea cuvinte cate stie in romana, Joe Cocker le foloseste foarte des, spre deliciul publicului
– cand a salutat “Hello, Bucharest” si eu si cativa din jur am completat incet “not Budapest” razand
– cadrul de la Sala Palatului a fost perfect pentru show-ul de lumina si culoare pregatit
Multumesc Joe Cocker pentru o seara de duminica de vis! Am incheiat-o in parcul Cismigiu, printr-o plimbare cu barca. O continuare fireasca …
Hai ca ma facui piele de gaina…
Asta chiar daca am scris cat mai serios cu putinta. Adevarul e ca am plans, am tremurat si am aplaudat cu un zambet tamp pe fata …
Chiar sper sa mai ajunga o data pe aici. Daca nu, ma duc dupa el. Am zis!
:))
Am facut print screen 🙂 Sa te puna naiba sa nu te duci dupa el :))
Eu visez (dar degeaba!) la concertul Roger Waters de pe 28 august…
Si eu …