fbpx

Tabara din Tara lui Andrei de anul acesta a fost plina de emotii. Prea multe. Poate de aceea am lasat ceva timp sa treaca pana sa scriu despre experienta aceea, ca sa fiu cat mai realista si obiectiva. Altfel ar fi iesit un articol axat doar pe sentimentele cu care am plecat de acolo.

2015-08-15 10.17.06

Inainte sa plec in tabara le-am acordat un interviu prietenilor de acolo, despre Romania fara meseriasi. Spuneam ca “O Romanie fara meseriasi ar fi o Romanie trista, mai goala si mai lipsita de semnificatie. Nefunctionala. Stramba. Noroc ca nu e.” Si la intoarcere m-am bucurat ca nu este acum si nici nu o sa fie prea curand asa. Pentru ca exista scoli, profesori, parinti si organizatii care se gandesc la tinerii meseriasi si le dau o sansa. A doua, a treia, a patra. Atatea sanse cat este nevoie pentru ca ei sa ajunga apoi sa ne repare chiuveta sau caloriferul, sa ne construiasca o casa sau sa ne tunda, sa ne prepare bunatati sau sa ne croiasca o haina pe masura.

Spuneam mai sus ca Tabara din Tara lui Andrei este despre emotii, prietenie, curaj, respect, lupta, incredere, dorinta de a invata si de a reusi in viata, autodepasire, puterea de a merge inainte si stiinta de a tacea. E o tabara in care se ajunge greu. Iti trebuie note mari si recomandari de la profesori. Trebuie sa demonstrezi ca vrei. Iar cand ajungi acolo, initial te intrebi cine te-a pus si apoi plangi cand trebuie sa pleci. Da, se plange mult la plecare. De la copii la voluntari, de la profesori la organizatori si de la invitati la prieteni.

sabina_taraluiandrei

Pe langa asta, v-am promis in titlu ca va voi spune cum sunt meseriasii de maine. Iata o mica descriere, cu bune si cu rele, ca doar nimeni nu e perfect, nu?

  • multi, tare multi, mai multi decat am crede noi
  • nebuni, asa cum sunt toti la varsta aia
  • stiu de mici ce vor sa se faca cand o sa fie mari
  • nu sunt foarte creativi, dar isi doresc sa invete sa isi dezvolte imaginatia
  • le este frica de multe ori sa intrebe sau sa raspunda pentru a nu gresi
  • au o multime de hobby-uri si nu le pasa prea mult daca dorm suficiente ore sau nu
  • fac voluntariat de mici, in special daca acolo sunt si prietenii lor
  • se indragostesc si se dezindragostesc mai des decat am putea crede
  • plang si sunt foarte emotivi, chiar daca le ia o saptamana ca sa isi dezvaluie sentimentele
  • sunt dezorganizati pana la punctul in care cineva pe care il respecta ii pune la punct
  • fug dupa recunoastere, note mari si aprecieri si stiu sa se bucure cand le primesc
  • nu provin neaparat din familii sarace ci mai degraba din familii care ii sustin in alegerea facuta
  • dupa ce trec peste frica de a gresi, stiu sa puna intrebari precise si sa raspunda argumentat
  • isi permit sa viseze si sa faca totul pentru a ajunge acolo, chiar daca multi le pun piedici
  • asculta atunci cand trebuie, chiar daca e nevoie sa le spui de 2 ori

Intr-un final, meseriasii de maine sunt cei capabili sa gateasca, la doar 14-17 ani, millefois de salau cu midii, creveti, rosii confit si sos Nantua, supa de fructe de mare si bruscheta cu rosii, crema de vanilie cu fructe de padure, muschiulet de porc in crusta de verdeturi si cartofi gratin si rulada de pui cu gorgonzola. V-a fost greu sa le cititi? Ei le-au gatit (uneori de 2 ori) si eu, impreuna cu Simona Bogdan de la Petrom, trainerul Robert Iancu si Chef Cezar Munteanu, le-am jurizat.

salau_taraluiandrei papanasi_taraluiandrei

 

Tara lui Andrei, multumesc pentru tot ce am invatat acolo alaturi de cei mici si va multumesc pentru toti meseriasii care ne vor ajuta peste ani!

Poate vrei să citești

One thought on “Cum sunt meseriasii de maine?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.