Miluță Flueraș: Fotografia e viață și bucuria de a trăi

Îl urmăresc de ani de zile. Oricine merge la concerte sau urmărește site-urile de muzică știe de el. Nu se poate să nu găsești măcar o dată o fotografie pe care să scrie “Miluta Flueras“. 

miluta flueras

Îți atrage atenția numele. E altfel. Și așa e și el. Au trecut anii și acum am marea bucurie de a-l numi prieten și de a colabora cu el pentru proiecte superbe cu F64. La finalul unui eveniment, pe la ora 21:40, eram foarte obosiți amândoi, dar trebuia să mai strângem prin sală și abia apoi să plecăm. L-am rugat să facem o poză împreună. Și gata. Am ajuns acasă, am primit fotografia și i-am observat zâmbetul.

Miluță a trecut prin Colectiv. Dar asta nu îl va defini niciodată. Ceea ce te face să nu îl uiți e zâmbetul lui calm, vocea caldă, ochii fără stare, disponibilitatea de a te ajuta la orice oră, rapiditatea cu care spune DA oricărui proiect fain și sinceritatea cu care te refuză atunci când nu se simte confortabil. Plus, sau poate în primul rând, dragostea pentru fotografie, muzică și oameni. Și acestea trei m-au făcut să vreau să aflu de la el:

De ce fotografie?

E greu să îți justifici relația cu fotografia fără a ajunge pradă clișeelor. Pentru mine fotografia a devenit o manifestare care vrea să treacă de anumite bariere convenționale, iar când nu sunt constrângeri conjuncturale mă exprim cel mai bine. Aș îndrăzni să spun că fotografia e viață și bucuria de a trăi, un mod de a construi punți și de a conserva cele mai fragile trăiri. Fotografia este un drum inițiatic care nu se sfârșește niciodată.

De ce concerte și muzică?

Muzica mă însoțește în fiecare zi și este o reală sursă de inspirație pentru mine, m-a ajutat mereu să merg mai departe. Îmi place să descopăr mereu lucruri noi și în ce privește muzica, în acest fel am și ajung să fotografiat anumite trupe. M-am simțit extraordinar de ambele părți ale gardului din fața scenei: și ca spectator în primul rând, dar și ca fotograf la câțiva centimetri de artiștii preferați sau abia descoperiți.

De ce fotografiezi oameni și emoții, în special?

Pentru că mă fascinează și resimt o satisfacție aparte când se regăsesc în imagini și retrăiesc momentul sau se bucură că au fost surprinși: bucuria lor e și bucuria mea. Emoțiile depășesc complexitatea unor simple instantanee și fac posibilă surprinderea unui subiect în ipostaze foarte diverse.

Urmăriți-l pe Miluță aici și bucurați-vă de muzică, fotografie, viață și de emoții! 

 

1 Comment

  1. Bine spus: e greu sa explici relatia cu fotografia fara a cadea prada cliseelor.
    Si eu una iubesc sa fotografiez oameni pentru ca imi place sa le vad trasaturile in lumina vibranta a soarelui. Iar prin intermediul fotografiei poti vedea, deseori, mai mult decat aceste trasaturi. Poti vedea povesti si sentimente.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.