Am coborat la metrou sa ma duc acasa. Eram pregatita pentru o tura de alergare, abia asteptam sa ajung si nu prea eram atenta la ce se intampla in jurul meu.
Ma asez pe o banca si, la cateva minute dupa, aud langa mine o voce blanda si aproape stinsa “Maica, poti sa imi spui cat ai un ceas?”. Intorc privirea si dau de o batranica mult mai scunda decat mine, incovoiata, imbracata gros, cu un buchet de margarete in mana. Se uita atenta la mine si la telefonul meu, asteptand un raspuns.
Tin minte si acum ca era 18:51 fix. I-am spus initial ca e ora 19, apoi am zambit si am adaugat ca e fara 9 minute. A fost foarte mirata si contrariata si m-a apostrofat imediat:
“De ce ma minti, maica?”
M-am mai uitat o data la ceas, m-am asigurat si am repetat cat era. Nu reusesc sa inteleg ce a urmat:
– Cum sa fie ora 19 acum, ca mai devreme era 18
– Daca vreti va arat, era fara 8 minute in momentul asta
– Acum s-a ridicat o fata de langa mine si mi-a spus ca e ora 18
– Sincer? Nu are cum sa fie ora 6 ca atunci am iesit eu de la munca si pana am ajuns aici e normal sa fie 7 fara ceva
– Adica m-a mintit ea?
– Poate a citit prost sau nu avea ceasul reglat. Cine stie?
– Da, in cine sa mai avem incredere. Daca nici ceasurile nu merg … Sau poate m-a mintit … Ce ciudat. Sa traiesti maica, o zi buna!
Sper ca fata respectiva avea ceasul gresit si nu a facut gluma proasta. De ce ai face asa ceva?
Sau poate batranica a meditat pe bancuta iar timpul a trecut ca gandul. Orele trec ca clipele…
Timpul nu trece la fel pentru noi toti. Si nu a fost nici o alta fata pe banca. Doar tu… in celalalt timp al batranei. Si margaretele tepene ca minutele unui ceas. Si nici batrana nu a fost. Doar tu… In celalat timp al tau…