Mubarak: „Bastoy is heaven for me”

Aproape 2800 de kilometri de casa. Jumatate de ora cu ferry-ul din Horten. O insula cu 116 detinuti. Un paradis care ascunde peste 100 de povesti triste. Inchisoarea Bastoy din Norvegia.

Cand am anuntat ca „Plec in Norvegia. La inchisoare„, am primit mesaje din cele mai diverse. Majoritatea erau de uimire, felicitari si dorinta de a afla mai multe. Multi m-au rugat sa scriu cat mai repede pe blog, asa ca asta incerc sa fac acum.

In mod oficial, Bastoy este una dintre cele patru inchisori de minima securitate din Norvegia, aflata la doar 2 kilometri de portul Horten si 2 ore de capitala Oslo. Adaposteste 116 detinuti care au trecut de la viol la evaziune fiscala, de la omor la tentativa, de la furt la trafic de droguri si alte „minunatii”.

Mubarak: Bastoy is heaven for me. I want to live here forever!

Neoficial, e un orasel aflat pe o insula de un kilometru patrat, cu aproape 80 de casute, paduri de pin, locuri de pescuit si de facut plaja, sauna, teren de tenis si fotbal, biserica, sala de cinema si sala de intalniri. Intamplarea face ca e o inchisoare in toata regula, cu reguli stricte, locuri de munca pentru detinuti, cativa gardieni, un guvernator mereu cu zambetul pe buze si o multime de vecini draguti. Unde nu am putut face poze pentru ca ne-am lasat telefonul la intrare. Si oricum, unele lucruri sunt bine sa fie traite si atat.

Ibrahim: This is not prison, this is good life. And is neighborhood training.

Ibrahim are 62 de ani si e din Etiopia. Ne da voie sa il filmam si ne promite ca o sa ne spuna adevarul. Ne invita in casuta lui, se aseaza pe pat, priveste in jos si asteapta sa incepem. Are televizor si calculator, intra pe internet doar de la biserica dupa munca, este de un an de zile aici si din 1991 in Norvegia. Nu a consumat niciodata droguri, dar a fost traficant. Se trezeste la 8:15, munceste pana la 14:30 si apoi e liber sa faca ce vrea. Nici nu are timp sa isi sune familia in fiecare zi, atat de ocupat este. Are 6 copilasi, de la 2 la 18 ani. Crede ca „Freedom is to stay with my family” si ca singura pedeapsa pe care o merita este privarea de libertate. Aici are un loc de munca, raspunde la cele 3 apeluri zilnice, vopseste case si primeste cam 8 euro pe zi pentru asta. Uneori ii economisteste, alteori isi cumpara ceva de la magazinul de pe insula.

Ibrahim: Prison can’t change, you have to change yourself, you have to want this and I did it before Bastoy. In prison you become more criminal, you meet so many criminals and you learn from them, is like a school. Here is not the same.

Pe Arne Kvernvik Nilsen l-am cunoscut in Romania si i-am promis ca ne revedem. Cand da cu ochii de mine zambeste si se bucura sa ma vad. Fostul guvernator al inchisorii de pe insula e un psiholog care isi iubeste munca si care a ales sa ajute Romania sa ii copieze modelul. Crede ca autoritatile de la noi sunt foarte curajoase si, daca suntem seriosi, o sa reusim si toata media internationala o sa fie cu ochii pe noi. In octombrie si martie revine in tara noastra pentru a invata 50 de directori de inchisoare totul despre „human ecology”.

Arne Kvernvik Nilsen: Bastoy is special because of the way we treat the prison. Like an arena where inmates have to be responsible and can develop themselves like that. Here we expect them to be in charge of their own life. And we don’t want to release anyone if we’re not sure that they have some place to life, work and be happy. Because if you treat people like animals, they will become one.

Cele mai frumoase momente ale lui? Cand prizonierii vin sa ii multumeasca atunci cand pleaca, cand de „Open doors” vin peste 400 de vizitatori si il felicita pentru ce a facut aici, cand primeste scrisori de la oameni care au reusit in viata dupa ce au trecut pe la Bastoy si cand a fost invitat in proiectul cu Romania.

Daca vrea cineva sa intrebe de rezultatele inchisorii paradis, autoritatile sunt pregatite sa le ofere: doar 20% dintre infractorii din Norvegia recidiveaza in termen de doi ani de la eliberarea din inchisoare; la Bastoy, procentul e si mai bun – 16%. Prin comparatie, in SUA, rata de recidiva in decurs de trei ani a fost de 43% in 2011, iar statisticile anterioare vehiculau procentul de 50%.

We are not releasing them in an institution, so we have to prepare them to take care of themselves.

Cativa prizonieri canta intr-o trupa. Au avut 17 concerte in oras in 2 ani si jumatate, sunt deja cunoscuti. Uneori pleaca singuri in permisie, alteori sunt insotiti. Muzica ii ajuta sa uite si ii uneste. Nu au incercat niciodata sa evadeze. De ce ar face-o? Aici e prima data cand sunt respectati si sunt priviti ca niste oameni. Oricum s-au schimbat mult si au inteles unde au gresit.

Dupa 6 ore pe insula ne grabim sa prindem feribotul. In drumul spre port detinutii ne fac cu mana, ne saluta, zambesc si dau mana cu gardienii. Noi ne intrebam care e criminal, care e violator si care doar a furat ceva. Dentistul care a recunoscut ca a facut evaziune fiscala mai are doar 10 luni de stat aici. E impacat cu greseala lui si abia asteapta sa iasa. Ne zambeste la plecare si noi uitam ca e un om intr-o inchisoare.

Anul viitor, in primavara, proiectul romanilor de la Chilia, Tulcea, o sa fie inaugurat. Cel putin prima parte a lui. Visam la un paradis ca cel din Norvegia. Pentru ca se poate si pentru ca trebuie sa incepem de undeva. Si pentru ca avem incredere ca acolo unde e implicat Ivan Patzaichin nimic rau nu poate sa fie.

In concluzie vreau sa va intreb ceva. E intrebarea retorica adresata jurnalistilor de fostul guvernator: Why do you think that treating people bad will make them good people?

Blogul Sabina Cornovac Online este implicat intr-o campanie de promovare a proiectului “Stabilirea unui mecanism ecologic de reintegrare sociala a detinutilor“. Acesta este dezvoltat de Asociatia Ivan Patzaichin – Mila 23, in parteneriat cu Administratia Nationala a Penitenciarelor din Romania, South Regional Office – Bastoy Prison Norvegia si Asociatia RomanoButiQ si a fost finantat in cadrul Mecanismului Financiar Norvegian 2009 – 2014.