Multumesc publicului Patriciei Kaas

Ieri seara am avut parte de un concert pe care l-am asteptat multe luni. Am ascultat muzica ei, am sperat, am avut emotii, am repetat cantecele si, intr-un final, a veni si clipa aceea …

“Kaas chante Piaf” sau un concert extraordinat Patricia Kaas in memoria unicei Edith Piaf, la 50 de ani de la moartea acesteia. Stiam ca nu vom asculta melodiile Patriciei si ca totul o sa fie special. Inca de la inceput am vazut cine s-a ocupat de coregrafie, scenariu, regie, costume etc si am banuit ca o sa fie … altceva.

Si asa a fost. O combinatie perfecta de teatru, dans, muzica, amintiri, videoclipuri, inregistrari etc. Nu am mai vazut niciun artist strain care sa vina in Romania si sa danseze asa, sa interpreteze in stilul ala, sa schimbe atatea tinute si chiar sa comunice asa de mult cu publicul. Cu partea asta ne-am lamurit si felul in care a cantat Patricia Kaas nu poate sa fie exprimat in cuvinte. Iar bandul format dintr-un violonist, clapar si un acordeonist s-a ridicat la nivelul asteptarilor noastre, cu toate ca poate as fi preferat sa fie o orchestra. Nu e un video din Romania, dar s-a intamplat fix asa la melodia “Milord”. Ce moment …

Dar nu despre asta vreau sa va scriu acum. Ci despre momentul in care Patricia a inceput sa ne vorbeasca si … cineva a inceput sa traduca. In cel mai execrabil mod! Patricia spunea 3-4 cuvinte, persoana respectiva traducea … sarea cuvinte, nu spunea tot, avea o voce foarte ciudata … Iar publicul a inceput sa aplaude foarte tare la traducere ca sa nu se auda si sa scoata zgomote ciudate si sa rada, fara sa huiduie. Intr-un final, la al doilea discurs, cineva din fata i-a spus Patriciei ca nu vrem traducere si dupa un schimb foarte dragut de replici cu publicul (unii inteleg, altii nu, ce sa facem acum, poate mai bine vorbesc in engleza …), s-a renuntat.

Nu sunt rea dar … la un asemenea concert sa iti permiti sa te faci de ras in halul ala … sper ca nu a fost platita si a invatat ceva din asta, oricine ar fi ea. Plus ca nu era nevoie de traducere deloc, dar asta e alta poveste. Daca era facuta bine, poate era ok.

Multumesc publicului Patriciei Kaas care a stiut sa colaboreze foarte bine intr-un astfel de moment. Nu si pentru telefoanele aprinse, pentru vorbitul in sala, pentru mizeria lasata in urma. Dar asta e…

Concertul Patriciei Kaas a fost un vis frumos pe care mi l-am indeplinit. Urmeaza Joe Cocker 🙂