Toti facem greseli. Suntem facuti asa. E uman, e normal si poate e bine. Ca sa avem pana la urma din ce invata. E bine sa le facem cat mai rar si sa le reparam cat mai repede si mai bine.
Se spune ca o greseala recunoscuta e pe jumatate iertata. Poate ca da, poate ca nu. Unele greseli sunt de neiertat, altele sunt circumstantiale, insa marea lor majoritate sunt neintentionate. Cine isi doreste sa faca o greseala care sa raneasca oameni dragi si apoi sa se chinuie sa o repare? Nimeni.
Si totusi le facem. Apoi … e treaba noastra cum le reparam, cum ne cerem scuze, cum facem oameni sa aiba iarasi incredere in noi, cum ne revansam si cum invatam din asta. Treaba noastra si, uneori, a celui/celei/celor fata de care am gresit. Niciodata a altcuiva.
Insa marea problema intervine atunci cand apar alte persoane, atotcunoscatoare. Stiti voi, le stiu pe toate, sunt acolo sa isi dea cu parerea, sa incerce sa te influenteze, sa isi impartaseasca experienta lor de viata, sa te convinga ca ele stiu mai bine. Sunt, de multe ori, prietenii care … nu sunt chiar prieteni sau care vor sa iti faca bine, dar mai mult rau iti fac.
Tu, cel care ai aflat de o problema sau de o greseala, abtine-te! Daca ti se cere parerea, spune-o intr-un mod obiectiv, prietenos, cu argumente pro si contra, cu rationament dar si cu multa dragoste. Nu lua tu deciziile pentru celalalt. Nu ii impune ce sa creada. Ajuta-l sa aleaga calea cea mai corecta. Dar lasa-l pe el sa decida sau sa isi asume greseala si sa o repare.
Nu iti permite sa judeci pe nimeni, niciodata! Nici tu nu esti mai bun. Nu imi spune ca tu nu ai gresit niciodata in viata. O sa iti spun ca nu exista sfinti decat in cer. Ca matusa mea, acum acolo sus, e sfanta. Nu eu, aici, pe pamant, o fiinta umana facuta sa si greseasca.
Astazi am aflat, iarasi, cum e sa gresesti, sa iti para rau si totusi sa inveti ceva din asta. Si nu voi permite niciodata nimanui sa ma judece, asa cum nu o sa o fac nici eu. Sa fim mai buni si mai intelegatori. Vom avea doar de castigat!
As vrea sa stiu cine poate ridica piatra de jos sa arunce in cel din fata sa:(
10!
Niciodată nu trebuie să judeci faptele altei persoane. E foarte posibil să treci printr-o situație similară și să faci exact același lucru pe care cu puțin timp în urmă îl judecai. Și spun asta din experiența proprie.
Pe lumea asta am învațat un singur lucru bine că nimeni nu este perfect și prin urmare cu toții facem greșeli.
Eu am făcut voluntariat și am învățat să nu mai judec după aparențe. Am văzut studenți și pensionari ce își rupeau din puțin ca să dea, și doamne în haine scumpe ce mă priveau cu dispreț.
Cea mai mare palmă a venit când un nene, tipul grăsuțului cu ceafă lată și lanț de „haur” mi s-a adresat foarte politicos, a întrebat ce fac acolo, și mi-a dat tot „măruntul” pentru pușculiță. Mărunt fiind cam cât se adunase tot restul săptămânii.
Nu știm niciodată de unde vine surpriza. Și este mai bine să nu judecăm, și să fim totuși neplăcut surprinși, decât să judecăm iar apoi să ne vină să murim de rușine pentru asta.
Mai grav e cand aceste persoane sunt superiorii tai si de fiecare data cand incerci rational sa le explici ca nu e bine, ei tot insista ca au dreptate, iar cand realizeaza greseala, nu e vina lor, e vina ta.