De când Huawei a anunțat modelul P9 am fost interesat de cât de bună este defapt camera echipată cu lentila Leica. L-am primit în teste, prin amabilitatea fetelor de la Echipa de PR și acum a venit momentul pentru un review cu bune și cu câteva mai puțin bune.
Ca primă impresie, telefonul este foarte bine lucrat, carcasa din aluminiu stând foarte bine în mână, iar ecranul de 5.2 inch, care ocupă cea mai mare parte a telefonului, dezvoltă o rezoluție full HD. Specificațiile tehnice importante sunt, după cum urmează:
- Carcasă din aluminiu
- Ecran tactil IPS de 5.2 inch cu o rezoluție de 1920×1080
- Procesor octa-core 4xCortex-A72 la 2.5GHz și 4xCortex-A53 la 1.8GHz
- 3GB RAM și capacitate de stocare internă de 32GB
- Android 6.0
- Cameră Leica Dual de 12MP cu f/2.2
- Cameră frontală de 8MP cu f/2.4
- Compatibilitate cu rețelele 4G
- Acumulator de 3000mAh
Principalul aspect pe care l-am descoperit și la care am rămas surprins că nu este inclus este lipsa formatului de înregistrare 4K care este destul de frecvent regăsit la modelele de top.
Ecranul este destul de generos și afișează foarte bine detaliile imaginilor, iar clipurile de pe Youtube puse la 1080p sunt absolut minunate. Alt avantaj care merită menționat este acela că în soare puternic poți să citești clar tot ce se află pe display, un amănunt destul de important ținând cont de soarele și temperaturile din ultima vreme.
Bateria este încastrată, adică nu poate fi înlocuită în cazul în care vrei să ai una de rezervă. Un criteriu pe baza căruia mulți își aleg viitorul smartphone, durata bateriei este de o zi pentru o persoană care vorbește mult și stă mereu pe Facebook sau Instagram și lasă conectivitatea 4G aprinsă 24 din 24. Dacă ești ceva mai conservator, poți să te bucuri de o singură încărcare până la 2 zile.
În materie de soft, Huawei P9 ruleaza direct cea mai noua versiune Android 6.0 Marshmallow, completat de interfața custom de la Huawei, el este destul de customizabil și am reusit să îl aranjez destul de repede ca să îmi pot găsi toate aplicațiile cu ușurință. Ca un extra, sistemul de la Huawei te lasă să customizezi niște gesturi ale mâinii, de exemplu: să răspunzi la un apel când duci telefonul spre ureche sau să reducă sonorul la apel atunci când îl ridici de pe masă.
Alt aspect interesant este faptul că poți controla telefonul prin simple comenzi vocale, tot ce trebuie să faci este să pregătești telefonul să accepte comanda vocala prin rostirea unei fraze cheie gen “Okay, Emy.”. Desigur, această frază poate fi personalizată ca să îți recunoască vocea și mai bine.
Detectorul de amprente de pe spate este foarte precis, iar din orice poziție pui degetul pe el, îți recunoaște imediat amprenta și poți debloca ecranul, opțiune destul de rar întâlnită, la alte modele fiind nevoie de cam 2-3 încercări sau poziționarea într-un anumit mod al degetului pentru a debloca telefonul.
În materie de performanțe, telefonul cu procesorul octa-core poate rula fără probleme orice joc sau aplicație nou lansată și recunosc că rare au fost situațiile în care a trebuit să aștept după o aplicație să înceapă sau să ruleze. La viteza la care ne mișcăm noi, ăsta e mare lucru.
Acum să vorbim despre partea cea mai interesantă din punctul meu de vedere, camera foto co-dezvoltată cu cei de la Leica. Este echipata cu 2 lentile și 2 senzori foto, unul standard RGB și unul monochrome făcut special pentru cei pasionați de pozele alb-negru. De menționat este și faptul că această cameră are cu o funcție care îți permite să modifici focusul fotografiei după ce aceasta a fost facută și, în plus, dacă ești printre acei oameni cărora le place să își facă singur setările foto, vei regăsi o mulțime de opțiuni numai bune pentru tine.
Ca să facem un scurt rezumat despre aspectele care mi-au plăcut la Huawei P9, putem să enumerăm: calitatea materialelor din care este făcut telefonul, display-ul generos și care reda foarte bine imaginile și clipurile, procesorul, calitatea audio și, nu în ultimul rând, camera dual cu lentile Leica. Și, ca la orice device, există și câteva aspecte mai puțin bune: lipsa înregistrării 4K și touch-ul ușor imprecis, după părerea mea.
Un articol scris de Cel Drag 🙂
