In ultima perioada s-a intamplat ceva. Ceva ce nu mi-am dorit si care totusi imi arata adevarata fata a oamenilor. Si imi aduce aminte de toate articolele despre prietenie pe care le-am scris.
Mi-am schimbat locul de munca, m-am concentrat mai mult pe mine, pe cariera mea, pe sport, pe stilul de viata sanatos pe care incerc sa il adopt si pe familia mea. Asta mi-a adus multe avantaje, dar si o multime de alte dezavantaje. Cel mai important este legat de prieteni. Care au uitat. Ce? Sa va spun cateva lucruri doar:
- sa dea un telefon
- sa revina cu un telefon cand vad ca nu ai raspuns prima data
- sa dea un semn pe orice retea de socializare
- sa inteleaga cand nu poti raspunde, nicaieri, si sa nu renunte
- sa accepte ca nu poti vorbi decat monosilabic
- sa insiste sa te gaseasca si sa te intrebe doar daca esti bine
- sa te felicite pentru evolutie, nu sa te intrebe mereu “de ce?”
- sa iti fie alaturi la bine si la rau
- sa iti povesteasca si despre ce mai fac ei
- sa nu poarte ranchiuna si sa recunoasca cand au gresit
Nu toti prietenii sunt adevarati. Si niciunul nu este perfect. Cum nu sunt nici eu. Dar uneori cand vezi ca unii oameni renunta, iti dai seama ca nu ii vrei alaturi mereu. Si nici ei pe tine.
E prima daca cand scriu ceva de rau despre prietenii mei. Ei se stiu care sunt. Si daca imi citesc acest blog, stiu ca daca nu am raspuns cateva zile la un mesaj pe Facebook nu inseamna ca am uitat de ei. Inseamna ca am telefon, am o adresa unde sunt de gasit si poate am nevoie de ei. Sau poate nu sunt prieteni, ci doar amici, si m-am inselat eu.
M-am hotarat sa scriu despre asta cand am fost la evenimentul de aniversare 1 an de SuperNet de la Vodafone (cu ocazia caruia ofera internet gratis tuturor romanilor, pe 12 si 13 septembrie) si au lansat clipul “Oricand conteaza“. Va doresc sa aveti prieteni adevarati alaturi de voi in orice moment din viata!
Buna, Sabina. Imi cer scuze ca-ti zic, dar nu vad rostul acestei postari. Ai scris doar truisme. Sunt lucruri pe care le poti expune public si lucruri cunoscute de toata lumea, care nu aduc absolut nimic nou.
Daca vrei sa-ti plangi de mila, mai bine suna un prieten si iesi la un suc cu el.
Rostul este impartasirea unor sentimente la care rezoneaza si altii si trezirea unor oameni. Pe Facebook s-a vazut ca multi s-au regasit si mi-au multumit ca le-am adus aminte de niste lucruri. Imi pare rau ca nu ti-a placut acest articol, sper ca urmatoarele sa iti fie mai pe plac:)
Unele articole pe care le scrii imi plac.
Multumesc 🙂
Hehe… se poate intampla si sa salvezi la propriu viata unei prietene pe care o cunosteai de 10 ani, sa ajungi sa imparti (tot la propriu) o camaruta minuscula si o felie de paine cu margarina, apoi “prietena” sa incerce din rasputeri sa te puna pe drumuri doar pentru ca “pe tine te plac oamenii mai mult decat pe mine!”. Am considerat-o ca fiind sora mai mica pe care nu am avut-o vreodata, am suferit si am mers mai departe. Am avut zeci de dezamagiri, desi am doar 25 de ani. Probabil pentru ca sunt mereu cea care se incapataneaza sa creada ca toti oamenii au o parte buna in ei. Dintre toti prietenii am ramas doar cu doi. Dar stiu ca ei sunt cei care merita si distanta nu ne-a afectat prietenia (stau in UK de 4 luni).
Capul sus si zambetul pe buze! Intotdeauna se poate si mai rau! 🙂
Eu cred ca pot sa vorbesc tot de 2-3 persoane care au ramas alaturi de mine, dupa ce am trecut prin foarte multe. Lasa, important e sa fie si aia si sa aveti grija unii de altii. Te imbratisez cu drag :*
Din motivele expuse de tine, astea nu mi se par valabile:
sa revina cu un telefon cand vad ca nu ai raspuns prima data
sa inteleaga cand nu poti raspunde, nicaieri, si sa nu renunte
Din moment ce te-au cautat si tu nu poti raspunde – e clar ca ar trebui sa-i cauti tu cand poti vorbi. Zici ca tu ai avut o perioada in care te-ai concentrat pe altele. Tu i-ai mai cautat? Acelasi lucru il pot zice si ei despre tine.
Si da, pe la varsta asta ramanem cu multi amici si e ok sa fie asa, nu mai avem timpul pe care il aveam cand eram singure, acum sunt alte prioritati. Eu nu mai sufar dupa prieteniile ale apropiate de multa vreme.
Cine a trebuit sa inteleaga, a inteles. Era logic ca i-am mai cautat. Nu e ca si cum doar astept si atata. In rest, fiecare cu preferintele lui, nu? Eu sunt inconjurata de cazuri cu prietenii pe viata, foarte apropiate, si asa vreau sa am si eu 🙂