Dupa cum unii dintre voi stiti, ieri a fost o mare nebunie pe Facebook in legatura cu un articol aparut pe site-ul Adevarul, legat de monoparentalitate. Nu m-am putut abtine si le-am scris un mail.
Pe scurt, articolul, scris de Adrian Tiglea (Profesor de Stiinte Socio-Umane), vorbea despre monoparentalitate ca despre o boala de leucemie si „o ratacire de fiinta”. Folosea multeee metafore si noi cei crescuti doar de un parinte ieseam handicapati din toata povestea. Eu zic ca sunt normala, chiar daca m-a crescut doar mama mea, asa cum a putut ea!
Am scris pe Facebook, am primit multe reactii. Articolul avea la un moment dat peste 1000 de like-uri. Comentariile din articol erau si acelea la genul „cine e nesimtitul care a scris articolul asta?”. Pe la ora 16, articolul a disparut de pe site (il gasiti aici)
Dupa ce le-am scris lor pe Facebook si am fost indrumata catre mailul oficial, unde le-am scris asa:
„Buna ziua,
Numele meu este Sabina Cornovac si am citit articolul de aici http://adevarul.ro/locale/focsani/monoparentalitatea-ratacire-fiinta-1_512c9e1200f5182b85a68abd/index.html.
Ma simt jignita, bolnava de leucemie, nu pot sa respir, viata mea e un dezastru si despre mama mea care m-a crescut singura nu am cuvinte.
Articolul face furori pe Facebook si nu vreti sa vedeti ce mesaje au oamenii. Sigur a citit cineva articolul asta inainte sa il publicati? Sau domnul face ce vrea acolo?
Multumesc”
Astazi a venit si raspunsul din partea lor:
„Buna Sabina,
Ne cerem scuze în faţa ta pentru orice inconvenient creat cu textul „Monoparentalitatea, o rătăcire de fiinţă“, atât prin publicarea textului, cât şi prin decizia de a-l scoate de pe site-ul adevarul.ro, şi iti mulţumim pentru sesizările trimise de tine cu privire la textul în cauză. Aici ne explicam mai limpede http://adev.ro/mivqks„
Dupa cum vedeti, au scris un articol detaliat prin care explica, pe scurt, urmatoarele:
– articolul este considerat ca un posibil atac la demnitatea umană.
– textul nu a respectat regulamentul publicat pe site-ul adevarul.ro care se poate regăsi în Termeni şi condiţii, nici „Ghidul de bune practici” trimis fiecărui blogger la începutul colaborării cu „Adevărul”.
Iata si declaratia oficiala a lui Grigore Cartianu:
„Deşi conceput cu bune-intenţii, textul lui Adrian Ţiglea, «Monoparentalitatea, o rătăcire de fiinţă», ajunge să rănească profund persoanele aflate într-o anumită situaţie socio-familială. Afirmaţii de genul «A creşte într-o familie cu un singur părinte este acelaşi lucru cu a fi bolnav de leucemie», «Monoparentalitatea este un păcat ontologic», «Viaţa lor seamănă astfel unui mormânt care îşi aşteaptă în fiecare clipă ţărâna umană» sunt riscante din punct de vedere etic şi uman.
Iar plasarea obsesivă în categoria „handicapaţilor” a copiilor crescuţi de un singur părinte – «Absenţa mamei ori a tatălui handicapează copilul, pentru toată viaţa», «Aceşti tineri sunt măcinaţi de dureri nevindecabile, cauzate de handicapul emoţional dobândit ca urmare a absenţei unuia dintre părinţi» – este inacceptabilă. Scris cu intenţia de a preveni situaţii familiale dificile sau neplăcute, un astfel de text, redactat cu o inabilitate regretabilă, «reuşeşte» să rănească profund. De aceea, locul lui nu poate fi pe www.adevarul.ro”.
Felicitari Adevarul pentru reactia rapida si pentru explicatiile oferite. Mi-au raspuns personal atat pe Facebook cat si la mailul trimis. Sper sa nu se mai intample asemenea lucruri si domnul Adrian Tiglea sa invete ceva din asta!
Repet, eu ii felicit pe ei pentru reactie. Nu ma asteptam sa imi raspunda personal, sa stearga articolul si sa explice oficial ce s-a intamplat. Altii ar fi tacut malc si ar fi facut trafic. Noi avem o problema cu autorul, nu cu ei, mai ales acum. Parerea mea …
Problema articolului e ca l-a scris prost, nu ca l-a facut rau-intentionat sau ar fi gandit gresit neaparat. A judecat drept si a pus problema stramb…
Asa este. E adevarat, nu ne dorim familii monoparentale, e bine sa incercam sa nu existe, dar viata nu e mereu cum ne dorim noi si cei crescuti astfel nu au nicio vina!
Multumim, Sabina
Dar de ce v-ati simtit luati in vizor? Eu vad articolul ca avand intentie profilactica. Omul a vazut o tendinta sociala si a infierat-o. Poate ca tu ai crescut binisor in conditiile date, dar chiar e cazul ca mamele singure (ca asta inseamna familie monoparentala, sa-mi fie cu iertare) sa devina o normalitate? Raspunde-mi cinstit: cand va fi vremea sa ai un copil, o vei face in cadrul unei familii sau vei decide (intr-un mod cumplit de egoist) ca TU singura trebuie sa ai un copil si nu mai conteaza daca el va fi extrem de afectat de decizia ta? Da, poate ca nu il putem compara cu un bolnav de leucemie, dar cred ca ai idee prin ce va trebui sa treaca, cel putin din punct de vedere social (copii pot fi foarte cruzi cateodata).
Desigur ca omul nu si-a exprimat ideile intr-un mod foarte potrivit, dar tot ce a vrut sa faca a fost sa arate ca NU E OK ca societatea sa incurajeze femeile nebune care considera ca E DREPTUL LOR sa isi bata joc de un copil.
Nu ai citit articolul. Eu cred ca stii un caz si te agati de ala fiind un Gica Contra. Cine a comentat la articolul respectiv s-a simtit in oarecare masura jignit de mesajul adus de realizatorul articolului care batea campii in legatura cu familiile monoparentale. 🙂 In orice caz, felicitari Sabinei ca a luat atitudine!
Mi se pare cumplit că mă văd nevoită să o spun azi a doua oară, dar într-un context diferit: Cât de intoleranți pot fi oamenii și cum cred ei (ca și domnul cu articolul) că dețin adevărul absolut, că pot cataloga ce e bine și ce nu e bine după propria voie.
Deși a precizat mai printre dinti asa, eu nu cred că s-a gândit cu adevărat la familiile monoparentale în care unul dintre părinți A MURIT și copilul a fost mic, poate nici nu a ajuns să cunoască respectivul părinte și celălalt l-a crescut cum a putut. Și aceea tot o familie monoparentală este, și acela tot destin este… Și tocmai pentru că nu s-a gândit la acest aspect, a debitat ce a debitat…
Felicitări Sabina pentru atitudine, felicitări (pe jumate) Adevărul că ați retras articolul, deși el nu ar fi trebuit să apară, încă din prima frază se atacă dur persoane care fără voia lor au ajuns într-o anumită situație de viață, care poate nici măcar nu este atât de tragică, pe cât o vede „stimabilul” domn. Dar să spui în gura mare că: „A creşte într-o familie cu un singur părinte este acelaşi lucru cu a fi bolnav de leucemie: un atac la demnitatea umană, o desconsiderare a bobului de dumnezeire din individ, o violare a intimităţii de a fi fericit, o stare perpetuă de oboseală metafizică, o insomnie a optimismului, o sucombare a bucuriei de a respira…” este foarte nedemn și foarte trist (pentru cel care gândește așa).
Daca tratam site-ul ca pe un ziar clasic acel articol n-ar fi trebuit sa dispara (chiar: a aparut si in varianta tiparita?). A scris cineva astazi o prostie? Pai acea prostie va ramane pe veci in arhiva: pe data de 25 februarie (sau cand a fost) a aparut o mizerie de articol.
Atitudinea adevarul e ciudata din acest punct de vedere. Mai bine dadeau afara pe acel om, isi cereau scuze, dar articolul ramanea acolo ca o asumare (si sa-l faca de ras pe autor). Nu stiu, sunt nebun daca inca vad blogul ca pe un ziar (ai scris o tampenie, ti-o asumi, iti ceri scuze, dar n-o stergi)?
E f. trist ca autorul textului infierat gandeste asa, multi bipezi s-au simtit ca niste insecte in… insectar :), si, evident, limbajul de specialitate folosit e de-a dreptul inuman.
Probabil limbajul asta vine din niscaiva studii stiintifice… observatie, experiment, chestii d-astea.
Lasand gluma la o parte, personal plec de la 2 premise, si evident evit o concluzie:
– frumosul mediu social actual din RO (oameni de peste 30-35 ani, baietii care au facut/fac regulile pt. toti), din cauza caruia si unii oamenii realizati emigreaza, este compus din pre-decretei, decretei si post-decretei. Adica ciuciu contraceptie vreo multi ani, multi copchii…mai neplanificati.(Si dupa revolutie s-a puit orbeste cativa ani, de vreo 10 ani lucrurile au intrat in normal.)
Deja e mai putin relevanta monoparentalitatea, insa ea este factor agravant, deoarece precaritatea vietii NU este ajutata de aparitia a inca unei „guri la masa”. Prin urmare, daca o familie „normala” sub Ceasca/post Ceasca era/este tentata de esec, „monoparentala” lui Tiglea se distreaza de-a dreptul. Handicapul financiar si deficitul de atentie din aceste familii nu se tranforma insa neaparat in „leucemia” lui Tiglea, la fel cum 3 pachete de tigari pe zi nu-ti daruiesc automat cancer la 60.
– neamului romanesc ii e straina „leucemia” lui Tiglea.
Nu vei vedea roman care sa nu secrete non stop „anticorpi” justificativi si/sau negationali pt. diverse realitati la vedere (care genereaza reguli confirmate stiintific/sociologic). Apararea de ultima instanta, cea mai haioasa, e teoria exceptiei. Domne, romanii scuipa-n lift, isi cresc precar copiii de vreo x generatii, iau decizii nasoale usually… dar eu sunt exceptia, norocosul, trandafirul din balegar.
Da, tehnica asta „scapa cine poate” este de succes in RO, insa am impresia ca „monoparentalul” Tiglea s-a concentrat pe „regula”, nu pe „exceptii”, din moment ce mediul social este trait ca un intreg.
Si cand strainii se tot intreaba de unde naiba vine tristetea aia cenusie a romanului, n-ar strica sa li se aminteasca ca „uneori” totul incepe in… copilarie.
Cred ca te inseli grav in legatura cu impuierea de dupa 90. Pai cum s-a dat liber la avort, cum s-a facut in draci. De altfel, statisticile arata ca in perioada 1990-1992, in Romania, rata avortului provocat a atins cele mai inalte cote din Europa, poate chiar si din lume – aproape 200 la 1000 de femei între 15-44 de ani. Aceasta corespunde unei rate a avortului de aproape 3 avorturi provocate la fiecare născut viu.