Seara asta a fost despre Robbie Williams. Ca erai acolo sau acasa, nu aveai cum sa nu stii ca a venit, ca Piata Constitutiei a fost plina de oameni si ca a facut un mega show.
Facebook-ul a fost plin de poze, videoclipuri, melodii, statusuri si pareri. Inainte eram toti emotionati si fericiti. Apoi s-a umplut de povesti despre cozile de la apa (unde si eu am stat 1 ora si 40 de minute si am simtit ca lesin de multe ori), despre jetoane si preturi, aglomeratie si oameni care nu se gasesc. In timpul concertului au aparut filmarile si pozele cu Robbie in actiune. Iar dupa concert, in timp ce ne chinuiam sa plecam spre casa, fanii postau pe retetele sociale despre organizarea execrabila, dar spectacolul impecabil.
Poate sunt prea pozitiva si optimista, ca Pandutzu, de la care am luat videoclipul. Insa am invatat sa ma bucur de momente, de clipe si emotii si sa uit de cele rele. Dupa aproape 2 ore de stat dupa o apa am sarit in sus de bucurie la concert, am dansat fara oprire si am uitat de orice. Stiam ca la 60.000 de oameni o sa iasa nebunie, am venit impacata si pregatita asa ca acum sunt fericita pentru cum a fost si nu vad niciun motiv pentru care as fi nervoasa.
Am vrut sa scriu pe blog pentru a va arata un video cu tatal lui Robbie, Peter Conway (nu Williams, asa cum scriu multi). La fiecare concert mare il aduce cu el si canta impreuna “Better Man”. A fost cel mai emotionant moment al serii, pe langa cele in care Robbie vorbea in romana si ne multumea ca suntem acolo.
Piata Constitutiei se vede superb cand e plina de oameni care canta in acelasi timp “Angels” si sunt fericita ca publicul a stiut fiecare melodie si s-a bucurat cu adevarat de concert. Micile exceptii au existat, dar e normal. Unii au vazut tot concertul doar prin ecranul telefonului, altii au varsat orice pahar gaseau in cale, unii vorbeau mai tare decat se auzea Robbie si altii calcau in picioare pe toata lumea, fara sa stie sa spuna “Scuze”. Asta e … noroc cu show-ul exemplar!
Robbie a inceput cu replica “for the next two hours, your asses will be mine!”. You were right, Robbie! You did it your way!
